luni, 5 octombrie 2009

Iubitului meu oriunde esti...oricine esti

• O sa ma cauti
• Si o sa imi spui asa: fetito , in sufletul meu
• E trunchiul tau ca o sabie ce nu taie nimic
• Vrea doar sa incomodeze
• Sau din cand in cand sa gaureasca probabil carnea parfumata
• A unei femei
• Eu o sa rad banal ,o sa imi ridic bluza
• Si iti voi arata pe putin 20 de rani
• Femeia..singura femeie pe care eu o ranesc mereu
• Sunt eu. Am un ochi de sarpe si unul de copila
• Atunci cand te sarut inchid ochiul de sarpe
• Te vede doar copilul..
• Cand uit sa inchid ochiul de sarpe
• Cand nu ma cuprinde emotia mortii cand ma strangi in brate
• Cand nu’mi navaleste sangele in sinapse pana incetez sa cuget
• Atunci ma atinge sabia faurita de mine
• Te doare intrebi tu si imi saruti fiecare rana
• Nu doare nimic , in fond ce e durerea de cand ...de cand
• Am cunoscut focul sacru !
• Durerea se aseaza ca un jaratec si lasa urme provizorii...
• Atat de provizorii incat le vezi o viata.
• Doare ce-i drept intelepciunea asta pe care o fur cand de la pietre
• Cand de la trunchi.
• Pe tine iubite , spune-mi ce te doare?
• Te vei aseza incet si lacom pe coapsele mele si vei spune
• Iubito ma doare zborul , ma doare cuvantul , iubito , ma doare cel mai tare
• Fumul..
• Ce fum iubire voi intreba eu jucandu-ma in parul tau deja dezordonat..
• Iubito fumul dintre noi , fumul dintre noi e ca jocul cu : ce a fost inainte
• Oul sau gaina?
La noi...La noi ...ce a fost inainte? Focul? Fumul?








Iubite nu te cunosc . NU TE CUNOSC DELOC.
Nu te cunosc cum pasarea nu cunoaste zborul
Cum pestele nu cunoaste apa
Cum ingerii nu cunosc cerul.

Iubite nu stiu sa te ascult.
Nu stiu sa te ascult cum marea asculta valurile
Cum inima nu isi asculta bataile
Cum plopul vechi nu isi asculta unduirile

03.10.2009

joi, 1 octombrie 2009

Meduza


Camera goala , abur dens se ridica fumul de la 5 tigari din parti diferite ale camerei formand o meduza.
Tavi imbracat in negru se ridica de la masa tipa si cade sub masa.Crista (ia o pereche de papusi pufosi ) tipa wwwwwwwwwwwwwwwwwwuuuuuuuuuau si cade langa Tavi. Restul fumeaza in continuare pana cand adorm cu totii formand pantecele unei meduze.
Cand se trezesc nu isi amintesc nimic nici cum s-au cunoscut , nici ca au stat 1.2 ani in aceeasi incapere fumand si vorbind tot soiul de absurdati , despre papucii de plaja(fara acoperis) , papucii de casa(cu acoperis) despre candele(cu acoperis) lumanari simple(fara acoperis) despre ciuperci la borcan(cu acoperis) si ciuperci din padure(fara acoperis ) si tot asa banuiesc ca ati prins idea.
Nu isi amintesc nici macar ca si-au baut cafeaua 1 an la aceeasi masa desigur acum bolnava de pneumonie consumasera in jur de 23400 de tigari fix in toracele ei ..din fericire isi scrisese testamentul inca de la varsta de 6 ani. Bun.
A doua zi cand s-au mutat si-au luat o veioza(masa era déjà acolo) ..au vrut sa coaca la ea bezele si vroiau lumina magica, lumina care iti permite sa o prinzi intr’o plansa , apoi sufli in ea si vezi in casele altor oameni. A fost extraordinar. Totul mergea prin metoda meduza.
A treia zi si-au cumparat o masa de sah . Remarcabila aceasta masa . Uniti , au invatat miscarile sufletesti din 1111100037 de suflete.
A patra zi si-au luat multe perne/ NU NU/Pernele erau pentru…pentru cafea.
A cincea zi si-au luat cartea si acvariul. Acvariul fara pesti. Ce nevoie de pesti cand apa iti permite sa vezi cu ochii celorlalti? Doar sunt ochi de apa , de am avea toti ochi de apa ar fi la fel si am vedea la fel, deci acvariul a fost binevenit. Au vazut mii de case,mii de locuri, mii de culoare .
De aici incepe aventura cu meduza cu adevarat.Meduza nu mai era liderul supreme ci acvariul…Dar asta e o alta poveste O poveste? Sau am trait-o undeva ..cand in miscarea browniana am dat de supraom?

luni, 21 septembrie 2009

Valerie Vescovi






"My surrealistic world is converted into visual poetry
inspired by passion, feelings and personal experiences.
I paint a diverse and complete story. Phrases are
expressed in oil with very elaborate colors that reach
the eyes of your soul."

duminică, 20 septembrie 2009

Nemiscare



Iti tot spun sa pleci tu refuzi de fiecare data. De ce? Nu esti aici si de asta daca ai fi poate ai aprecia gestul meu ..frumosul meu gest de aparare.
Sunt antisociala. Ti-am spus-o de multe ori. Iar in unele dimineti ma trezesc cu vanatai spirituale. Cand sunt singura cu cei 23 de ingeri jucam "Hai sa facem bine" si cad epuizata in bratele aceluiasi sentiment care tipa si imi macina sinapsele , dar m'am obisnuit cu durerea de cap persistenta , cu mainile funii cu chipul tau foarfece, cu fluturii desenati , da cei ce nu isi iau niciodata zborul , cu tine domnule marele erou , marele erou al nimanui.
Mereu imi amenint gandurile ca o sa plec , ca mintea mea va ramane un apartament gol , ca nu voi mai face curatenie , nu le voi mai gati hrana preferata , nu le voi da drept desert Cioran diluat cu Pamuk si Gunter Grass , nu le voi mai canta . In fond pot intra in greva , poate imi revin spiritual dar mintea mea refuza sa cedeze.

Aseara am visat ca alergam pe acel camp verde care nu se mai termina. Te jucai in parul meu si eram cu picioarele goale . Nu , nu mai erai Jimmy , personajul lui Osborne dar nu iti depasisei conditia de punct negru. Admirabil. Mainile tale sistematice gauri negre ma fac sa ma pierd .. si se fluidizeaza toate starile spirituale si se agata de trupul meu multe metale grele perfect drepte , in doua zile le voi duce la prelucrat , metalele de la tine mereu ajung sa fie amintiri si nu stiu exact in ce sertar al constintei mele se aseaza. De multe ori te'am amenintat ajungi la mobila veche cu tot cu sertarele tale care nici macar nu se mai inchid cum trebuie.
Tu pui mainile pe genunchii mei , ma privesti 5 minute foarte atent si spui :
"nu vei face asta , mie imi plac piratii".Eu ma banalizez insa si epuizez uneori toate drumurile care duc la tine si uit uneori ca drumul pornea prin urechea stanga cu vocea ta amortita ..insa am uitat traseul , pentru ca din mine au ramas umerii..pe care te asezi constincios in pozitia ta de uitare..ai ramas nemiscat de un an..iar trupul meu uneori se scufunda in aceeasi nemiscare numai pentru a nu te deranja.

miercuri, 16 septembrie 2009

biscuit:)

You are my biscuit
My pretty little biscuit..
Made out of feelings and glitter
And you are my biscuit
Made of rain , made of gold..

Chorus:Oh but we can not be
Together...
Because I am a muffin
And I can not love you
Because it's against muffin
rule number two...

Tupp Tupp Tuppy Dup

I still want you to be my biscuit
I want to hug you on the rainbow avenue
I want to the hold you for a day or two
If only I could rent you...

But you will not want me ...
a muffin and a biscuit have in common only this
baking powder,
but you're my 5 star biscuit,
made out of a star's syrup..
and baked by the sun..

You're my biscuit , you're my biscuit...
You're my biscuit ,my pretty little biscuit
And I need you..

joi, 10 septembrie 2009

o secventa din carte...cine stie totusi daca voi avea curajul sa o public

-Nu iar tu ! Ce faci tu fluture ? Asa repede ai iesit din crisalida ta imbibata cu alcool si vise am crezut ca va mai dura ceva , se pare ca incapatanarea ta si-a spus cuvantul.
-Glumeai acum ? Am fost la Brasov si mi-am cumparat un bax de VISE-CARE-NU-MOR.
-Ce zici de un pahar de IUBIRE-CARE-NU-SE-TERMINA pentru un pachet de VISE CARE NU MOR din baxul tau ?
-De acord ! Sunt de acord doar pentru ca esti ingrozitor de tare .
-ce bine ca nu sunt ingrozitor de dulce ca o porumbita neagra sugrumata de cuvinte prea colorate.
-Iar glumesti ! Nu pot sa te support .
-Hai te rog , te rog frumos sa te topesti in aerul asta plin de pasari astazi trebuie sa lucrez.
-Sa lucrezi la ce ? La un zambet sau la niste glume mai bune ca astea ?
-Romantismul tau e intr-adevar foarte stricat . O sa ti-l repar odata .
-Sa- l repari ? Ei ii place asa stricat ..
-Cine este ea ? Fata idolatrizata in poezia ta cu acel monolog liric deosebit ?
-Ea e metafora mea centrala da , in jurul ei se concentreaza totul , un tot mai mic un tot in forma de punct .
-Maine probabil si eu ma voi indragosti de un anume virgula , dar dupa il voi parasi pentru un apostrof . Imi place mai mult imaterialitatea apostrofului si numele e captusit intr-adevar de o substanta care apartine Orhideei de Sicilia.
-Mie intotdeauna mi-au placut piratii !
-Intotdeauna ?
-Hai ca ma desprind.
-Te desprinzi ?
-Hai ca deja te-ai invatat prin ai raspunde cu intrebari la niste impresii de intrebari.
-Esti racit ?
-Da ma doare urechea .

P.S: nu este cea mai recenta...dar sunt atatea franturi din mine in atatea etape ..

sâmbătă, 22 august 2009

Domnilor...

Domnilor...eu mutilez aerul . Arestati-ma intr-o carte veche si prafuita, nu merit aerul asta proaspat .
Ultimul lucru la care ma pot gandi acum e sa nu uit sa respir . Va rog , imi dati o carte si un tub , cu ceva aer.
Nu e pentru mine e pentru cuvinte...Serios ! Pana la urma cum schimbi lumea daca nu printr-un pantec de cuvinte , cam petecit ce-i drept...

Give the words more space to breathe ..they might just save the world!!!!

miercuri, 19 august 2009

Vanzare


Dragi concetateni,

Niciodata nu am vazut in viata decat o expeditie, parcursa de un alt eu , un eu ceva mai mult , un eu care nu vede lumea ...LUMEA , ci sufletul ei. Expeditie veninoasa , dar veninul nu il resimtim decat in singura clipa de luciditate absoluta ... nu intelegeti ? Ei bine ... in ultima gura de aer furata din plamanii lumiii...
Intamplarea vietii mele nu are de a face cu omul care sunt ci cu omul care ar fi trebuit sa fiu , pentru ca eu dragii mei trebuia sa fiu doar suflet.
Nu imi amintesc prea bine ziua nasterii mele stiu doar ca nu era nimic frumos in infatisarea mea..sufletul nu imi incapea in trupul mic si schimonosit.
Stiu doar ca aproape am atins pragul de 19 ani. Intre timp m-am atasat de un cuvant.
Il cheama Tomy..La inceput imi placea golul adanc din o si finetea rotunjimilor lui y. Intre timp caci ne cunoastem de trei ani m-am indragostit de T si de N si de Z.Dumnezeule ce eroare iubesc z'ul ce nu se afla in alcatuirea lui Tomy.
In fine toti clovnii rad si o numesc iubire platonica.Uhm. Le multumesc , dar lumea Ideilor a lui Platon e prea vasta pentru mine .
Vecina mea din visul 99 , cea cu palarie mov spune ca sunt totusi o fata "fara sensibilitati filozofice" . EI bine... Si ? Ea e ...O imagine..da o imagine. Marie, pentru ca asa o cheama spune ca niciodata nu poti iubi simplu , ca mine , adica doar un cuvant ci trebuie sa fie o insiruire fara sens de cuvinte de ex."circuit de sinapse pe gaura cheii fara creier"
Eu...niciodata nu l'am cunoscut cu adevarat pe Tomy . Dumnezeule si ce'i drept cum as putea? Diferenta de ani intre noi....cand l'am intrebat data nasterii , frumos si naiv ...el a raspuns "inaintea genezei copila mea".
Si ca Nina Zarecinaia am raspuns..Tomy sunt prea simpla ca sa te inteleg.
PUNCT!

joi, 13 august 2009

Un fel de a fi


Cand eram mica eram un soi de Iona
Puneam intrebari si imi raspundeam singura
De ce isi schimba frunzele culoarea?
Probabil mama lor (copacul) ramane fara seva
Detergent , se murdaresc
Iar pamantul le spune
Veniti si va curat indata
Coborati din copac voi fi o perie minunata

Cand am mai crescut m-am indragostit
Pentru prima oara
A fost minunat tu cantai serenade absurde
Iar eu le credeam.Cand am iesit din colivia spirituala
Ne’am agatat de umerii orasului pana sus de tot
Ne’am lovit de cer in stanga si in dreapta
Mereu credeam ca cerul era undeva foarte sus
In sfarsit am copilarit si recopilarit acolo
Purtand in palme galaxii , pui de stele si
Cate o bucata de paine pentru omul de pe luna.

Cand m’am maturizat complet
Mi’am inghitit sufletul din neatentie
Si am mers pe o strada numita azi
Si ieri
Si maine
Nu am inteles totusi de ce..
Intr’o zi imi batea ceva in piept
Si ca sa vezi…era timpul
Care a batut de sfarsit de clipa
De sfarsit de ieri , azi si maine
SI neinteles si trist,
Am murit cu inima langa suflet,
Dilatatiile naïve provocate de
O piatra, o piatra deasupra genunchilor
Numita adoratie.

sâmbătă, 8 august 2009

luck


Ce minunate usi glisante ochii
Si ce material plapand le captuseste
SI cum din apa trebuie sa se nasca frumoase..
Frumoase handicapuri

Nu exista usi glisante mai minunate
Desi pe piata mesterii se lauda ca au de toate
Ei bine prin usile glisante nu vezi totul..
Dar incerci sa il explici
Si nu ai la dispozitie decat doi indici
Spatiali :ochiul stang si ochiul drept.

Ce intamplare..Spune un inger la poarta raiului
Ingerul are un ochi si in suflet,
Ce vede cu el?
Ingerul ciclopul spiritual..
Sincera sa fiu , nu stiu sa va spun
Inainte sa fiu om probabil am fost
O masca inodata cu multe fundite,
Am simtit peretii multor ochi
Dar acum fiind om ,
Sufar de un mare handicap
Vad cu ochiul stang ce ar trebui
Sa vad cu dreptul defapt.

sâmbătă, 1 august 2009

cea care a ucis soarele


intr'o zi de toamna cu ochi de apa,
am plantat un cires.

Doua sute de ani mai tarziu
ciresul s-a inaltat asa tare
incat pe trunchiul lui s-a rezemat soarele
soarele a inceput sa devina scoarta
iar pomul soare.

cum sa mai cureti soarele de crengi
daca crengile erau soare?

soarele s-a dilat,s-a dilatat
Pana cand soare a devenit cerul
Pana cand soare au devenit pasarile
si pestii.
Pana cand iadul si paradisul au fost soare

si cand te gandesti, Tu, Doamne
ca un copac infirm e responsabil
pentru o asa schimbare...

miercuri, 29 iulie 2009

Most souls are ..No Go(o)D


Sub acoperisul orasului transparent ,

Unde anii sunt mult prea mici

Mai trece cateodata un om

Cu maini puternice mereu cu un

Sac agatat de umeri,in care tine tot

Soiul de jurnale…

Vorbind de iubirea incestuasa dintre

Soare si mare

Sau de primul sarut dintre jupiter si

Luna.

Mi se pare aproape absurd,

Eu mereu am umblat cu fluturi colorati

In par ..

Mainile mele au avut mereu tiparul

Mainilor tale ..

Mereu merg pe drumul cel mai scurt

Catre tine si mereu imi julesc

Neuronii si sinapsele..

Azi e neinteles.. vom aprinde felinarele

Si vom fugi..

In toracele unei siberii , calde ca o dupa-amiaza

De sambata in martie.

Intre doua statii de tramvai ,

Intamplari fericite pentru noi pleaca.

Vom adormi zambind intr-o fotografie

Colorata..acolo traim in tine si taceam

Expresiv cu o moaca: de nu plec niciodata!

miercuri, 3 iunie 2009


Ce-ti mai face glasul bunicule ? Se aude la fel de puternic ,ca acum 6 ani ? Imi amintesc si acum cum glasul tau se combina cu unduirea plopului de langa acel mic parau , intr-o dumnezeiasca sinestezie..
Astazi mi se pare aproape cizelata sintagma : tara geme de prosti . Azi ii inteleg fiecare litera. Azi sarcasmul si-a facut culcus acolo unde nimeni nu a intrat cu adevarat niciodata , de parca as fi o rama , fara inima .
Spune-mi , comunici la fel de bine cu oamenii acolo cum comunicam cand eram copil? Eram un copil de doar 9 ani , cand mi-a pus un porumbel in palme .. Cand l-am tinut in mana , am tinut cerul . Am tinut chiar esenta lui , aerul lui , am tinut in brate tot ceea ce omul nu cunoaste niciodata cu adevarat . Atat de pur si atat de simplu
Pentru ca tu ai facut ca toate lucrurile sa para simple , mici si unconfundabile . Cum ma luai in carca ..si cum ma plimbai in masina aceea imensa .. si fragilitatea isi pierdea continutul se dizolva intr-o forta interioara , mai natural decat caderea unei frunze in prag de toamna.
Imi doream sa fie vara mereu , sa vii cu bratele incarcate cu fructe , fructe care se luptau pe masa pentru rolul principal in povestea verii copilariei . Fiecare vroia rolul principal : cel mai frumos mar , cea mai coapta cireasa , cea mai indrazneata corcodusa , si caisa cu cel mai dulce sambure . Fiecare era Hamlet , dar in loc de solilocviu , din pacate era vorba de aparteu.
Ce mai faci tu bunicule ? De aici , de jos te imbratiseaza cu totii.. si pietrele si plopul..te strigam totii cu mintea cand ne slabesc puterile , iar tu esti aici .. ai fost aici intotdeauna.

duminică, 31 mai 2009

Despre mine . poezia de sub aripa stanga


Singuratatea cu tentaculele ei
Desface aripi in zbor ,
Se aseaza la masa si ne spune
Iar povestea
Cu au fost odata doua maini
Ce stingeau lumina in cartierul
Orbilor si o fata cu carlionti
din vita de vie in par ,
Maine se va trezi intr-o livada
Cu lumina din piept pe cer
Se va trezi mai ovala si cu ceva colturi
Isi va plati datoria fata de tristete
O ploaie va desprinde un rost din cele
Doua maini.

Defapt o mintise .
Paradisul moare oricand
Nu doar iarna.

Viata asta nu costa nimic
Daca o traiesti la comun
Ca mersul pe jos.
Da-i singuratatii cazanul cu lacrimi
Da-i focului toata cenusa sau mai bine
Restul impartirii anilor la viata
Nu te costa nimic
Sa-mi spui ca lumea e o clepsidra fara fund
Cand te uiti peste umarul meu
Vreau sa fiu realista cand tu zbori peste luna
Vreau sa iei un loc pe norul asta
Dar nu se poate , azi imi trag respiratia
mai aproape de mine ca niciodata
Nu mai e loc aici , nu vezi?


Ar fi trist totusi sa nu-ti dau tie
Transfuzia de licurici
Daca palpai ai si tu o casa !

miercuri, 29 aprilie 2009

dada


. . , .
, , .

, .

- ?

?
.

- -, .

,, .

poems are more than words

duminică, 26 aprilie 2009

intr-o zi eu eram...


Intr-o zi un cântăreţ , mi-a testat incadescenţa rece numită Bach
Într-o zi un înger fără o aripă , mi-a testat planarea, viditatea numită decădere.
Într-o zi o oglindă , m-a întors cu faţa la ea să-mi măsoare căderea de tensiune de pe umbră.
Într-o zi tu , în papuci de casă , mi-ai măsurat într-o cană de cafea mundanul şi zaţul ochilor.
În aceea zi , eu mi-am desfăcut bagajele , am scos totul lăsând loc doar pentru cutia toracică.

Într-o zi cutia de ceai negru , mi-a testat zahărul de sub pungile de nisip ale ochilor plânşi 10cm cubi pe minut.
Într-o zi un test de personalitate , mi-a testat inutilitatea pe post de animal ..
M-aş fi mulţumit ca rezultatul să fie 100% bou.
Intr-o zi o cutie de ţigări , mi-a testat refuzul şi mi-a distrus arboraţia bronhiolară şi tuberculoza .
Într-o zi tu , cu flori la uşă , ai măsurat luna mai cu un inel . un kitsch de adaugat în fisurile plămânilor mei.
În aceea zi , prin trupurile noastre transparente se vedea imaginea radiologică a lumii.
A fost acolo întotdeauna.
Lumea e podul în care se crează opere de artă .
Podul cel mai jos din lume , pentru că sub Liliacul lui Strauss a înflorit o lagună.