miercuri, 3 iunie 2009


Ce-ti mai face glasul bunicule ? Se aude la fel de puternic ,ca acum 6 ani ? Imi amintesc si acum cum glasul tau se combina cu unduirea plopului de langa acel mic parau , intr-o dumnezeiasca sinestezie..
Astazi mi se pare aproape cizelata sintagma : tara geme de prosti . Azi ii inteleg fiecare litera. Azi sarcasmul si-a facut culcus acolo unde nimeni nu a intrat cu adevarat niciodata , de parca as fi o rama , fara inima .
Spune-mi , comunici la fel de bine cu oamenii acolo cum comunicam cand eram copil? Eram un copil de doar 9 ani , cand mi-a pus un porumbel in palme .. Cand l-am tinut in mana , am tinut cerul . Am tinut chiar esenta lui , aerul lui , am tinut in brate tot ceea ce omul nu cunoaste niciodata cu adevarat . Atat de pur si atat de simplu
Pentru ca tu ai facut ca toate lucrurile sa para simple , mici si unconfundabile . Cum ma luai in carca ..si cum ma plimbai in masina aceea imensa .. si fragilitatea isi pierdea continutul se dizolva intr-o forta interioara , mai natural decat caderea unei frunze in prag de toamna.
Imi doream sa fie vara mereu , sa vii cu bratele incarcate cu fructe , fructe care se luptau pe masa pentru rolul principal in povestea verii copilariei . Fiecare vroia rolul principal : cel mai frumos mar , cea mai coapta cireasa , cea mai indrazneata corcodusa , si caisa cu cel mai dulce sambure . Fiecare era Hamlet , dar in loc de solilocviu , din pacate era vorba de aparteu.
Ce mai faci tu bunicule ? De aici , de jos te imbratiseaza cu totii.. si pietrele si plopul..te strigam totii cu mintea cand ne slabesc puterile , iar tu esti aici .. ai fost aici intotdeauna.