luni, 26 aprilie 2010

tacerea ?

Va plac cortinele? Va place actoria? Dar Romania va place?
Dragii mei ..
Care dintre voi pune banii pe primul plan? Ridicati o mana va rog.
Ooo 1,2,3,4,455666 mhm...O multime! Splendid!
Cui ii place arta?
1,2,3,45,65...ceva mai putini dar fie ne descurcam .
Cine crede ca se mai poate castiga ceva din arta?
0,1;0,2;0,3....0,00007...
E bine tot am ramas la +.

Dragii mei sa fiu iertata.Probabil gresesc sa va spun ca Romania , asa cum spune si o draga persoana mie , e o tara a zugravilor , mesterilor , coafezelor O...Si sa nu uitam o alta mare valoare stilistii. Murim de foame intre un coafat si o tunsoare stylish , ca trebuie sa fim in randul europenilor.
Cu ce? Cu ce ?
Tu , tu stii cu ce se mananca artistii romani? Te rog nu face confuzie intre artist si imagine publica . Artistul acela care joaca in spectacole de caritate si nu ii stie numele , sau il lauda toti (iubirea de dupa un spectacol e un fel de mi-esti drag , de asta pentru ca esti al naibii de bun te uit repede).

Teama de nou, teama de inovatie , e absolut purtabila . E o moda si nu avem ce face. Ori merge spectacolul mai departe , ori gata nu'l mai joci. Si te intrebi ...oare merita uneori ca artistul sa iasa din scoica lui? Scoica asta care se tot plimba prin fel de fel de locuri exotice pana ce ajunge fix in mijlocul lupilor ...sau sa le zic oameni care vin la teatru sau la o galerie de arta cautand sa se amuze, sa gaseasca ceva suse, sa se relaxeze dupa o exagerata munca de 8 ore cand s-au asezat comod la biroul lor pe scaunul negru de piele cu picioarele pe birou.

Ati inteles?! Nu tin sa ajung zugrav si totusi mi-ar face placere sa zugravesc pe mutrele seci la un spectacol o gura mai stramba sau un ochi care priveste doar in sus de jena. Asta ca sa se vada adevaratul spectator. Nu tin sa fiu stilista cu toate astea cine stie poate s-ar afla mai repede ca actrita/sau actorul de pe scena are frizura unei mari lady precum Lady Gaga sau un personaj mai familiar romaniei Puya sau stiu eu. Exemplele sunt luate la intamplare a nu se intelege ca as avea ceva contra lor. S-ar afla mai repede cum se imbraca si cum au parul decat cum joaca .

UNDE ? UNDE SUNT STOLURILE DE fluturi ce curg dinaintea ochilor nostri dupa spectacol ? Unde sunt licuricii care raman o saptamana sa ne vegheze somnul dupa un spectacol bun? Unde sunt golurile in stomac? Unde sunt lacrimile de fericire pe care nu le putem opri? Unde suntem noi? Unde ? Imi spuneti si mie unde se vinde umanitatea acum? Imi spuneti unde s-a dus toata arta ? Imi spuneti? Probabil nici voi nu stiti. Probabil a disparut cum dispar stelele in Bucuresti mai repede decat oriunde in alt loc din lume . S-a schimbat vremea definitiv in neuronii si arterele noastre oare? Va fi mereu frig acolo ? va fi mereu o siberie gri?

Si azi au disparut...toate sentimentele odata cu saci de copilarie in gropi de gunoi , odata cu lacrimi de fericite in ghetari , odata cu caldura in singurul foc mare care ne separa de animalitate.

Dragi prieteni va las ...Am un acvariu plin cu broaste testoase care imi promit ca intr-o zi vor salva arta. Ce ziceti le putem ajuta cumva ?De si-ar prinde toate femeile parul cu clama numita timp , poate am pune lumea pe pauza si am salva arta.

The show must go on.

vineri, 23 aprilie 2010

Incertitudine



Ma fascineaza conturul mainilor tale parca sunt concepute pentru a'mi tine chipul strans si a-i da o palpaiere de rosu de fiecare data.
Mainile tale stiu sa ma inveseleasca atunci cand sunt o scoica plina de intuneric ... Mi-e dor de noi...Noi , pinguini stand pe plaja imaturi sperand
ca va veni iarna pe cea mai calduroasa insula numai ca sa nu ne separam , numai ca sa nu plece fiecare in coltul lui de lume , in propria lui insula ,
in propria Arcadia.
O...plaja asta e mult prea mica ..e o plaja pentru doi oameni. E o plaja a unui sfarsit apolocaliptic , e o plaja pe care am construit-o adaugand cuvinte,
suficiente de grele cand sa inlocuim kg intregi de nisip , adaugand virgule despartirilor si modurilor in care reusim sa ne ranim . Tot ce am avut cand
am venit pe plaja asta au fost cuvintele , virgulele le-am inventat cand te-am intalnit . Tu,tu chiar crezi ca nu as fi putut trai intr-o lume fara virgule?
Apoi a aparut pauza ... si pe plaja noastra statea o nimfa alaturi de o umbra iar vantul batea atat de tare ...parca vroia sa smulga umbra din radacini,parca
tipa sa ne intoarcem pe plaja aia ...sa ne intoarcem in locul unde ne-am aruncat toate gandurile si unde soaptele ajungeau la tine multumita brizei si apa
....APA era atat de rece incat a devenit oglinda chipului tau ...nu m-am ridicat din fata oglinzii pana ce nu ai venit ...pana ce ultimul tun din lume a anuntat
ultima poveste de iubire.Zgomotul atat de puternic ...aproape ca a spart oglinda in care ma uitam si speriata am alunecat mai mai sa imi frang corzile de bronz
ce tineau aripile ce m-au adus pe plaja. Tu ai sarit si inevitabil te'ai impiedicat ...Am ras cu lacrimi in ochi gandind ca te-ai ranit. Dar erai bine.
Am ras atat de mult incat am acoperit tot cerul cu rasul nostru si el indulgent a stins lumea pentru noi. Pestii se leganau langa plaja cantand ultimul cantec,in
speranta ca fiind ultima poveste de dragoste nu va fi si ea demolata cand ziua va zbura spre cine stie ce alta planeta.
Si asa am ramas noi cine stie pana cand intr-o plaja,o sala de asteptare confort I...cand am terminat de scris toate cuvintele pe nisip, ne-am despartit in silabe
adormind fiecare intr-o ceata , una rosie ,alta aurie promitand ca ne vom trezi pe paginile unei scrisori pe 23 aprilie 2010.