vineri, 23 aprilie 2010

Incertitudine



Ma fascineaza conturul mainilor tale parca sunt concepute pentru a'mi tine chipul strans si a-i da o palpaiere de rosu de fiecare data.
Mainile tale stiu sa ma inveseleasca atunci cand sunt o scoica plina de intuneric ... Mi-e dor de noi...Noi , pinguini stand pe plaja imaturi sperand
ca va veni iarna pe cea mai calduroasa insula numai ca sa nu ne separam , numai ca sa nu plece fiecare in coltul lui de lume , in propria lui insula ,
in propria Arcadia.
O...plaja asta e mult prea mica ..e o plaja pentru doi oameni. E o plaja a unui sfarsit apolocaliptic , e o plaja pe care am construit-o adaugand cuvinte,
suficiente de grele cand sa inlocuim kg intregi de nisip , adaugand virgule despartirilor si modurilor in care reusim sa ne ranim . Tot ce am avut cand
am venit pe plaja asta au fost cuvintele , virgulele le-am inventat cand te-am intalnit . Tu,tu chiar crezi ca nu as fi putut trai intr-o lume fara virgule?
Apoi a aparut pauza ... si pe plaja noastra statea o nimfa alaturi de o umbra iar vantul batea atat de tare ...parca vroia sa smulga umbra din radacini,parca
tipa sa ne intoarcem pe plaja aia ...sa ne intoarcem in locul unde ne-am aruncat toate gandurile si unde soaptele ajungeau la tine multumita brizei si apa
....APA era atat de rece incat a devenit oglinda chipului tau ...nu m-am ridicat din fata oglinzii pana ce nu ai venit ...pana ce ultimul tun din lume a anuntat
ultima poveste de iubire.Zgomotul atat de puternic ...aproape ca a spart oglinda in care ma uitam si speriata am alunecat mai mai sa imi frang corzile de bronz
ce tineau aripile ce m-au adus pe plaja. Tu ai sarit si inevitabil te'ai impiedicat ...Am ras cu lacrimi in ochi gandind ca te-ai ranit. Dar erai bine.
Am ras atat de mult incat am acoperit tot cerul cu rasul nostru si el indulgent a stins lumea pentru noi. Pestii se leganau langa plaja cantand ultimul cantec,in
speranta ca fiind ultima poveste de dragoste nu va fi si ea demolata cand ziua va zbura spre cine stie ce alta planeta.
Si asa am ramas noi cine stie pana cand intr-o plaja,o sala de asteptare confort I...cand am terminat de scris toate cuvintele pe nisip, ne-am despartit in silabe
adormind fiecare intr-o ceata , una rosie ,alta aurie promitand ca ne vom trezi pe paginile unei scrisori pe 23 aprilie 2010.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu