vineri, 21 ianuarie 2011

In 2011 the sky was RED



Asta e luna singuratatilor noastre . E luna in care admit ca traim intr-un azil al fericirii si suntem multumiti . Ma bucur cand esti aproape , dar tot mai fascinant e departele tau si pentru ai realizat asta iti multumesc .
De ce esti trista ?
Nu sunt trista deloc .
Dar plangi ...
Doar cu ochiul stang.
Totusi plangi .
E un plans doar pe jumatate .
Plans la buzunar cumparam ! Plans la buzunarrrrr !
Am strans plansul asta la buzunar pentru tine . Atata timp cat el nu se usuca din buzunarul asta exista ceva care nu poate fi transformat in sila si este conservat in forma sa genuina , e pur .

Nu mai locuiesc in tine , devenise inghesuit de cand s-a mutat si ea . Am lasat mobila totusi , vreau sa se bucure in intregime de tine .
Cand te-am intrebat ce culori iti plac ... speram sa zici ca iti plac culorile din mine chit ca nu am resursele necesare pentru a produce un curcubeu .
As fi vrut ca felul tau preferat de mancare sa fie cuvintele pe care nu le spun si cu toate acestea le vezi si le traiesti uitand sa mai respiri.

Din ce e facuta inima mea ? Metale nepretioase , ultima oara era ceva fier la mijloc , nu glumeam cand ti-am zis sa ma ascunzi de necunoscutii care tipa "fiare vechi , fiare vechi luam" ...pe mine ma cauta .
Ma vor lua de langa tine , ma vor arunca intr-un mormam , ma vor vinde la un pret de nimic si voi fi doar o marfa de duzina .
Barbatilor nu le plac femeile cu termenul de garantie depasit , asta spus frumos , dar barbatii isi doresc sa posede materie pe care o pot inspira , nu expira .



Stai ! Te-am prins , nu misca ! Ce ai pe umar ? Zambetul meu ? Acolo era asadar..ei bine trimite-l acasa e deja 4 dimineata si am obosit asteptandu-l ..
Intoarce-te si ia-ma in brate . Ia cheia asta iti apartine . E cheia gandurilor tale , e cheia catre femeia de prisos ce am devenit .. stii prea bine ca e cheia de la turn .
Nu pot exista in modul asta , e un mod impus , ochelarii de cal la putere , privesc doar in fata catre tine , iti vad doar chipul si sunt legata pret de o noapte de un eu transcendental.

Niciodata nu vei sti ca Eu , nu mai gasesc nici un Eu dimineata.
Pentru ca lipsa existentei noastre e nostagia eului.
Ca si cum toti fluturii din lume ar fi fost pusi la zid si impuscati ;
Ca si cum am sti ca a murit ingrijitorul soarelui.

Give me a pair of blue suede shoes and i'll be walking all over your inside moonlight.
Your lover just signed out of your heartbook .

luni, 17 ianuarie 2011

There ain't a four-letter-word that can say how I feel about you

Iubitul meu de jumatate prea tarziu,

Ai fi surprins sa vezi ce minuni fac pilule . Ai fi surprins ce minuni fac 500 ml de cafea dimineata . M-a intrebat cea mai draga femeie din viata mea daca pot sa mai duc totul , actoria , viata sentimentala si familiala , daca se poate respirand .
E sambata , te-am cautat mai devreme . Am vrut sa iti povestesc ca tu esti ianuarie pentru mine . Am vrut sa iti arat ca sunt mai mult decat un simplu copac asa ca mi-am tras cuminte radacinile din pamant si m-am dus la acel lac de pe dealul fericilor noastre si le-am spalat cu grija.
Apoi am alergat catre tine , oamenii radeau vazand cum ma impiedic periodic , copacii nu prea stiu sa mearga , nici nu am inteles ce era cu toate semnele de circulatie si cu toti cainii ce se apropiau cam mult de tulpina mea si ar fi ridicat piciorul daca nu s-ar fi simtit mangaiati pe crestet de crengile mele.
Nu prea inteleg nici ce e cu agitatia , in schimb imi plac femeile pe tocuri sunt si ele un fel de copaci ca mine invatand sa mearga .
Apoi am aflat altceva , am aflat de alergat si am inceput sa alerg sa te caut prin spatele caselor , prin geamuri , pe sub geamuri , in spatele stalpilor si carucioarelor cu copii ..
Te-am cautat in spatele podurilor mizere si in lacurile verzi,albastri si rosii , te-am cautat in nisip , namol si in ochii fiecarui om frumos .

Ati vazut cumva un om luminos si cu fruntea lata ? Arata cam asa si le descriam fiecare alunita a ta ,zambetul ,mainile , fiecare suvita de par.
Dupa zeci de incercari cineva mi-a zis ca nu se poate , ca nu il pot cauta pe acela , pe omul singuratatilor , omul fascinant in singuratatile sale.
Am iesit din scoarta mea si te-am aruncat din mine . Avea dreptate esti minunat cand te las in paradoxul tau , esti frumos cand esti omul acela care e observat nu si atins .
Nu e nevoie de maini , buze , corpuri ci e nevoie de o permanenta miscare browniana si cel mult cu toate indrazneala e nevoie de o lupa.
Pentru ca mi-am lasat radacinile pentru tine si pentru ca o sa-mi lipsesti.
Pentru ca azi nu mai locuiesti din mine si e frig . Nu , nu va salva nimeni frumosul din mine de la moarte . Frumosul e vulnerabil si nimeni nu iubeste vulnerabilul in realitate ci doar in teatru .
In teatru vulnerabilul este permis-socheaza (asta pentru ca prea putini mai sunt asa).

Ai grija de tine si de lampioanele colorate , de stolurile de suflete fantoma , pastreaza un noi si roaga-te pentru umanitatea ta.
De ce mi-e cel mai teama?
De faptul ca esti doar o pulbere de stele care mi s-a scurs printre artere si a ajuns in oase.
Scoate firele de la operatie cand o sa treaca cicatricea o sa fiu si mai sigura ca nu ai fost aici niciodata.Sa te tarasti cu grija , de mers nu ai stiut niciodata sa mergi prin coridoarele mele.

A ta,
Hilde.

I never meant to hurt you.
Darling you didn't hurt me .
Ok , then.
You killed me.

vineri, 14 ianuarie 2011

Cred



M-am visat primitiva si rece . Locuiam pe insula trupului tau si ma hraneam cu tot misterul tau , iti beam privirea si corzile tale vocale erau leganul gandurilor mele.
Te-am visat cald si etern , te-am visat inuman , te-am visat rupand grilajele omoplatilor mei .
Te-am vazut curajos ca David in lupta cu Goliath .
Am visat ca erai un aer morbid si te purtam mereu dupa mine , erai doar al meu , un tub feroce de aer ce imi topea diafragamul si imi zgaria plamanii cu ghearele de pasare nou nascuta.

Te-am visat barca de hartie si te-am vazut apoi ancora si stanca.
Te-am visat absurd , inutil , steril .
Am crezut in tine si in diferitele tale mantii , de Sisif , Mefisto , Ricardo Reis , magister ludi , David .
Cred in luptele tale cu inaltimele si cu abisul .
Cred in soarele si umbrele arterelor tale .
Cred in ipohondria mea psihanalitica .
Cred in vampirizarea propriilor noastre creatii.

Cred in ochii caprui si in butoanele de la lift.
Cred in ideea ca moartea nu s-a mai indragostit la un moment dat ( cred in Saramago).
Cred in fluturi si capete de morti si miniaturisti (cred in Pamuk).
Cred in monade , ingeri asezati pe trepte , pesteri .
Cred in oameni si in tot ceea ce vad in ei , cred in nimicul lor.
Cred in papuci de casa si lampioane colorate.

Cred ca m-am aruncat din mine cu cate o piatra agatata de gat in cea mai limpede apa de mult prea multe ori .
Cred in vene si in cabluri.
Cred in inimile celor care le poarta ca o garoafa la butoniera.
Cred in actorie si muzica sferelor .
Cred in inutilitate si in ceai.

Cred in ceea ce am crezut pana sa cred .
Cred in armonia primordiala.

Cred ca uneori nu cred nimic.

luni, 10 ianuarie 2011

Stari latente

No...No you do not have the eyes to see what hides inside of me .

Nu inca nu am gasit magul,vizionarul ,magicianul care sa aiba puterea si rabdarea asta , nici nu cred ca imi doresc asa ceva .

Parca m-am lasat in urma si m-am plictisit sa ma tot caut , abandonul de sine poate nu e un lucru atat de rau , poate il fac din plictiseala si din sila .
Vulnerabilitatea e mecanismul care sta la baza sentimentelor cu siguranta , la baza acordurilor mele interioare , da recunosc sunt o ukulele mica uneori care nu poate satisface pretentiile umane de chitara .
Sunetul meu usor ascutit , prea inalt pentru a fi casa sentimentelor de orice natura.

Am obosit ca fundamentul principiilor mele sa functioneze mereu pe fondul unui "where did your heart go missing?" .
Inca mai am culori necesare sa pictez magia , nu vreau sa ma pierd in alb.
Pentru ca inca mai cred in magie si in transparenta ei .
Pentru ca nu e nimic gresit in betiile dionisiace alternate cu suferinta tragica.
Pentru ca nu asteptam zorii sa vedem retragerea zeilor din miturile pe care le prindem intr-o sticla veche si le aruncam in mare .
Pentru ca sperantele naive sunt doar masca contemplatiei pure in care asisti la stingerea luminilor din tine.

"Adevaratul act filozofic e mortificarea de sine"-Novalis.

Idealul cu adevarat absolut a fost desfintat ...
"Eu nu apartin cu adevarat nimanui ...nici macar mie "
Ramas bun.



The devil grins from ear to ear when he sees the hand he's dealt us
points at your flaming hair, and then we're playing hide and seek
I can't breathe easy here, less our trail's gone cold behind us
till' in the john mirror you stare at yourself grown old and weak

and we keep driving into the night
it's a late goodbye, such a late goodbye...

duminică, 2 ianuarie 2011

Ultimul turn din lume



There comes a time when we no longer say: my God. A time of absolute purity. A time when we no longer say: my love. Because love proved useless. And eyes don’t cry. And hands only weave in rough work. And the heart is dry.(Carlos Dummond de Andrade)

Am inghetat ... Patul meu e singura strada pe care trec , mainile sunt ca o alee incetosata , arterele ca o apa ce curge incet pe patura de ciment , iar ochii o casa parasita care adaposteste 3 acorduri(sol-re-mi minor) de chitara sterile.
Da...noi , noi suntem acrobatii iscusiti ce au uitat sa faca salturile vietii , da noi suntem cei cu hainele rupte care traiesc in turnul destramat al lui Thomas Cole.
Singurul loc in care putem trai e un tablou , doar acolo ne eternizam si uitam de noi si de lume .
Locuim aici chiar daca peretii sunt daramati , chiar daca vapoare din cuvinte ne lovesc peretii noaptea , chiar daca imi inghit cuvintele de frica sa nu se prinda intre ele si sa devina cantec(de la atata singuratate).
Turnul asta e singurul loc unde dam foc frazelor neintelese si se incapataneaza sa renasca din cenusa .
Am prins toate apusurile cu tine , rasaritul s-a nascut odata cu noi , s-a nascut din chimia mainilor noastre stangace , s-a nascut din alfabetul infinit al padurii simturilor tale .

Nu e nimic complicat , nu e nimic complicat ... Cum sa nu fie complicat cand locuim intr-un tablou ? Defapt doua primul din care te-a rupt a fost The Garden of Eden , tot al lui Cole si asa incet cu ochii inchisi am mimat si noi paradisul artificial.

Ne-am pierdut iar e scriu acum ce o oda gasitului ce nu a fost gasit niciodata.
Ai dreptate ochii mei nu pot vedea nevazutul din tine ci doar fuga cirezilor de licurici de umarul tau.

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

La cumparaturi.



Femeia obiect e ca o harta , nu are unitati de masura , nu are miscari bine calculate , nu are trasaturi de felina , traieste mecanic si incet , uita sa uite si serveste taceri la 5 dimineata , cel tarziu 6.
Nu ii place contactul cu soarele , prefera noaptea , ceata , abisul si s-ar lasa devorata de hazard oriunde si oricand ; de cand au devenit prieteni se simte echipata pentru a face fata mai bine repulsiei .

Fuga-fuga trebuie sa faca parte din sistemul central de functionare al femeii obiect - fie ca e road runner , fie ca pare cand autista, cand frigida , cand vulnerabila cand ipohondra psihanalitic suferinda de toate tulburarile de personalitate de la narcisic la schizoid ...

Pierderea-obligatorie , pierderea de sine , in sine , cu sine , langa sine - asigura securitatea turnului de nisip in care locuieste femeia obiect , o naluca absurda cu o doza de intelepciune (vulnerabila la frig ).

Lupta- ascensiunea spre bine e defapt ascensiunea ei catre nimic , urmarind " i'm tired of feeling nothing give me something" asteapta scurgerea sperantei din cine stie ce sticla - din cine stie ce pestera .

Gaseste pesteri cu diferite chipuri - si isi aminteste chipul luminos care te ia din intunericul protector e chipul damnarii . . . E singurul soldat al imperiului negru , e singurul medic-vindecatoare a apusului sangeriu mereu aduce diminetile la timp in propriul sau pat - si cu fiecare chip aduce o noua fuga si o noua prabusire.

Mi-au ruginit gandurile , mi s-au asprit palmele .
Sterge-te de albul scrumului tau cand vrei sa mai misti materia carnii mele.