luni, 17 ianuarie 2011

There ain't a four-letter-word that can say how I feel about you

Iubitul meu de jumatate prea tarziu,

Ai fi surprins sa vezi ce minuni fac pilule . Ai fi surprins ce minuni fac 500 ml de cafea dimineata . M-a intrebat cea mai draga femeie din viata mea daca pot sa mai duc totul , actoria , viata sentimentala si familiala , daca se poate respirand .
E sambata , te-am cautat mai devreme . Am vrut sa iti povestesc ca tu esti ianuarie pentru mine . Am vrut sa iti arat ca sunt mai mult decat un simplu copac asa ca mi-am tras cuminte radacinile din pamant si m-am dus la acel lac de pe dealul fericilor noastre si le-am spalat cu grija.
Apoi am alergat catre tine , oamenii radeau vazand cum ma impiedic periodic , copacii nu prea stiu sa mearga , nici nu am inteles ce era cu toate semnele de circulatie si cu toti cainii ce se apropiau cam mult de tulpina mea si ar fi ridicat piciorul daca nu s-ar fi simtit mangaiati pe crestet de crengile mele.
Nu prea inteleg nici ce e cu agitatia , in schimb imi plac femeile pe tocuri sunt si ele un fel de copaci ca mine invatand sa mearga .
Apoi am aflat altceva , am aflat de alergat si am inceput sa alerg sa te caut prin spatele caselor , prin geamuri , pe sub geamuri , in spatele stalpilor si carucioarelor cu copii ..
Te-am cautat in spatele podurilor mizere si in lacurile verzi,albastri si rosii , te-am cautat in nisip , namol si in ochii fiecarui om frumos .

Ati vazut cumva un om luminos si cu fruntea lata ? Arata cam asa si le descriam fiecare alunita a ta ,zambetul ,mainile , fiecare suvita de par.
Dupa zeci de incercari cineva mi-a zis ca nu se poate , ca nu il pot cauta pe acela , pe omul singuratatilor , omul fascinant in singuratatile sale.
Am iesit din scoarta mea si te-am aruncat din mine . Avea dreptate esti minunat cand te las in paradoxul tau , esti frumos cand esti omul acela care e observat nu si atins .
Nu e nevoie de maini , buze , corpuri ci e nevoie de o permanenta miscare browniana si cel mult cu toate indrazneala e nevoie de o lupa.
Pentru ca mi-am lasat radacinile pentru tine si pentru ca o sa-mi lipsesti.
Pentru ca azi nu mai locuiesti din mine si e frig . Nu , nu va salva nimeni frumosul din mine de la moarte . Frumosul e vulnerabil si nimeni nu iubeste vulnerabilul in realitate ci doar in teatru .
In teatru vulnerabilul este permis-socheaza (asta pentru ca prea putini mai sunt asa).

Ai grija de tine si de lampioanele colorate , de stolurile de suflete fantoma , pastreaza un noi si roaga-te pentru umanitatea ta.
De ce mi-e cel mai teama?
De faptul ca esti doar o pulbere de stele care mi s-a scurs printre artere si a ajuns in oase.
Scoate firele de la operatie cand o sa treaca cicatricea o sa fiu si mai sigura ca nu ai fost aici niciodata.Sa te tarasti cu grija , de mers nu ai stiut niciodata sa mergi prin coridoarele mele.

A ta,
Hilde.

I never meant to hurt you.
Darling you didn't hurt me .
Ok , then.
You killed me.

3 comentarii:

  1. In sfarsit, un post mai digerabil. De obicei nu inteleg o iota din ce scrii. In alta ordine de idei: tot vorbesti de teatru, desi te-ai lasat. Mai joci pe undeva, ai unde sa-ti exprimi vulnerabilitatea? Cu siguranta te ajuta lucrul asta.

    RăspundețiȘtergere
  2. inca fac teatru catalin in martie am admiterea la east 15 si probabil in aprilie la birmingham .
    ce voi juca vei afla cu siguranta inainte momentan lucram la ceva .
    cheers mate

    RăspundețiȘtergere