duminică, 6 martie 2011

Cele doua stanci

Am F
Old stone,
Am F
Ten thousand years and you're still on your own.
Am
Don't you love,
F E
But you love it that way.



Sunt inca aici unde m-ai lasat . In Martie al tau , in micul martie interior . Sunt inca aici , eu sunt nisipul ce se scurge din clepsidra ta. Dar tinand clepsidra pe masa ai lovit timpul in membrana de sticla si timpul a cazut si s-a spart.
S-a spart timpul , unde vrei sa mai fim ? In ce secunde,minute,ore , saptamani,zile , ani ...In ce sa ne mai masuram noi ? In ce dimineti sa ne mai bem cafeaua ? Cum sa iti mai misti degetele prin parul meu si sa nu iti ramana amprentele ? Cum sa mai dilatam aerul cand stam in aceeasi camera?
Cum sa mai fim?

Finalurile NU sunt inceputuri . Finalurile sunt formate din licurici care nu mai palpaie , fluturi prinsi in borcane si declarati invalizi la spitalul de sticla , din oameni lasandu-si trupul si eternizandu-se in afara timpului . Ai o eternitate si o zi sa privesti prin acvariul mintii mele, iti las mostenire toata dragostea universurilor noastre paralele , iti las amintirea omului care nu poate fi miscat si schimbat . Doua stanci nu sunt capabile de iubire reciproca. Una din ele va fi intotdeauna mai aproape de valuri si se va face din ce in ce mai mica si nesimnificativa. Una din ele intotdeauna va ramane in picioare , pentru una din ele apele vor fi frumoase si calme , pentru una din ele apele vor fi sub semnul unui Poseidon bland ...iar pentru cealalta apele vor fi toxice , vor dezgusta , vor aduce pe corpul de stanca mereu deseuri si mereu va fi un Kraken alaturi care sa priveasca razand cum se deterioreaza.

Doua stanci nu pot fi niciodata fericite ,poate o zi , o luna , cel mult doua luni si doua stanci nu vor avea niciodata mai mult decat un sfert de suflet primit de prin cine stie donatii . Cele doua stanci vor avea sentimente cumparate la negru si sigur una va ceda si va face pactul Faustian.
Dar bucatile stancii din care am fost facuta vor pluti mereu catre mainile tale incapabile sa ma stranga langa trunchiul tau , vor forma un cerc si cine stie prin ce magie regula cercului le va tine acolo...si pentru tine vor fi mereu mult prea putin niste amarate de bucatele de stanca gri si un licurici pe care il inteapa miocardul de cate ori uiti de povestea cu stancile...

Aceasta e povestea celor doua stanci...sau a unei stanci si a unor bucatele ce ieseau din apa numai noaptea cand stanca cealalta dormea ...pentru ca bucatelele erau acele umbre ce aminteau de neajunsul de a se fi nascut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu