duminică, 28 august 2011

Rainy day parade

.

Daca as scrie o carte despre tine ar incepe exact asa .

Daca as scrie una despre mine ar incepe probabil si mai banal ~

Pentru ca orice ai face tu ramai aproximativ necunoscut iar eu raman aproximativ aproximativ? Aproximativ ce ?

Intr-o iarna...frumoasa l-am cunoscut. M-a urmat in nefirescul drum spre nicaieri si i-a placut. Ii ascultam muzica pentru a nu-i afla secretul. Apoi a urmat tipatul lui, l-a costat 7 guri de aer si 2 grame de inocenta. Nu aveam ce sa ne spunem. Nu am avut niciodata, a fost intre noi doar faradelinistea si tabloul noptii. Ne-am dezgolit de mirajul realitatii pentru macabrul ideal: hai sa nu pierdem pe Noi.
In incercarea umila de a salva acest dandy, si-a gasit salvarea intr-un alt chip, mai luminos si mai usor de modelat, adaptat perfect mainilor sale.

Inca ma mai gandesc la el si incerc sa recladesc fragilitatea clipelor de atunci... O...dar e atat de gresit. Imi amintesc cand eram inca mica visam ca oamenii care se potrivesc cu noi sunt nascuti din combustia interioara a norilor care atarna din cer ca liliacul proaspat inflorit. Credeam ca nu vom pierde niciodata semnalul emis de preafrumosul din jurul nostru, ca vom vorbi mereu despre fericire si despre cum alearga literele desculte prin noapte si se plimba cu un avion de hartie.

Pana si lumea de Nicaieri a disparut.

O caut in infinitul de sus...acolo unde oaspetii tin mereu
parada ploii.

4 comentarii:

  1. M-am regăsit în ploaie şi-n furtuna ei prevestitoare. M-am cuibărit în căderea stropilor şi-am plâns odată cu ea. Nebună-am alergat cu tălpile goale s-o simt şi să uit!

    Mi-a plăcut scrierea ta care cuprinde-n ea sensibilitatea unei pierderi şi dorinţa unei regăsiri...
    anna

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru cuvintele tale Ana si pentru empatie.
    Te astept cu drag aici, usa dintre nori e mereu deschisa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru apreciere si lectura Gigi.

    RăspundețiȘtergere