sâmbătă, 24 septembrie 2011

Seri/dimineti/gol/El

Toate zilele sunt la fel spune vocea unui batran in timp ce o mana slinoasa se apropie si spune de acum imi apartii mie. Coridoarele unui spital prin care alerg bezmetica de mana cu tine, necunoscutul vietii mele si al ei. Esti ud de vopsea cafenie si ai carnea mea sub unghiile tale ascutite. Ai chipul intunecat si nu ma cunosti. Si totusi fugi cu mine prin coridoarele inguste. Liniste. Dintr-o data o ulita a unui sat uitat de lume inapoi acasa. Noi doi pe ulita si dintr-o data intr-un mic crang. Iarba vestejita si copaci infloriti. Adio, spui tu. Adio mult dorit si totusi absent. Primul sarut intrerupt de un golem. Il port aici. Iti simt mana stangace si foarte calda de parca nu ar fi a ta. Ce gand naiv, mana de imprumut, probabil e de la jumatatea ta buna. Aratatorul tau indica buza mea inferioara.Accidental o musc si totusi nu ma ranesc. Mana ta, obrazul meu, doua unitati diametral opuse, cruntul sediment al nefericilor mele.

Iti spun cum s-a infaptuit cea mai cruda crima.Tu ai preaplecat si eu am preavenit. Am asteptat atat de mult incat incepusem sa aud cum imi cresc radacinile in tabla si ciment. CU toate astea ti-a placut ... Asa s-a nascut povestea mortului cu ochii vii indragostit de ruina unei statui nepamantene.

De ce nu te intorci sa mai sorbi odata din efemerul meu, odata si pentru totdeauna?