marți, 9 octombrie 2012

Un fel de inceput sau A sinister beginning


It always begins with I hoped it was you and it ends with I thought it was you.

Intotdeauna incepe cu speram ca esti tu si se termina cu tu esti? Grotowski si-a numit teatrul "laborator" iar Charles Dullin l-a numit "atelier". De aici si juxtapunerea spect-actor-actor este simtita cu tarie. Nu am de gand sa vorbesc despre asta insa.

Traire, visceralitate, imaterialitate, strazi, umezeala, oameni, maini, negru. Londra e patrunsa de idealitate atunci cand nu devine casa ta. E facil sa spui ca acasa are un neajuns in schimb, acasa e acasa doar in tine unde oricum e ferit de mundan si balast. Neajunsul orasului cu pescarusi purtand pe aripi umanitatea unui necunoscut. E hilar ca scriu toate astea in timp ce ma priveste un necunoscut imbracat in rosu din casa de vizavi. Nici eu nu imi pot rupe privirea de acolo. Are o camasa alba pe care o aseaza pe un umeras si ma priveste la fel de timid inapoi, pe cat de invaziv pe atat de sensibil.  Bizar cum observatorul devine actor involuntar.

Cred ca dureaza ani buni pana gasesti apa pe care poti pluti si care al carei sunet e undeva intre visul puiul de om si visul adultului. Pana atunci ... ramas bun.