the confessions of an empty chair

Lectia sau trupul

2012-01-25T14:47:00.000-08:00

Nu, cu un nu am inceput si noi si ne-am finalizat atat de aproape de da. De un da cald aproape tangibil. Numele nimanui. Singura care va fi ancorata de trup, corabie cu motor rosiatic, va fi singuratatea.

Singuratatea traita impreuna e egala cu singuratatea traita separat asadar decat sa fiu obligata sa vad un trup diform luptand intre adevarata realitate spirituala mai bine vad unul care nu domneste peste Arcadia ca rege al tuturor scuzelor.

Daca ai taia cu fierastraul tulpina negricioasa s-ar ascunde in seva o doza nesemnificativa din Polul Nord. Ar fi alb curat si dinamic. Ar fi acolo colonii de cuvinte rotindu-se pe sfera puritatii ca si cum puritatea nu ar fi incetat sa fie magnetul lumii.
Dar in cruzimea unora nimeni nu vrea sa ma trezeasca din vis si eu tot astept finalul ...tot astept de mi-ar ateriza nimicul in dreapta ar fi o binecuvantare, dar nimicul tot intarzie si e blocat in haosul cotidian...

Atunci cand voi gasi Nimicul o sa ma pierd in propriul corp si ma vor numi Femeia din Labirintul lui Niciodata.
Pentru ca eu inca nu am invatat cum e sa traiesc in Mine.

2011-12-30T11:43:00.001-08:00

Iluzia realitatii

2011-12-11T17:32:00.000-08:00

E rece. Peretii ofteaza.Camera miroase a clor si a nicotina. In stanga unui batran i se inchid luminile. De nicaieri i se sopteste: "Inchide ochii si taci". In imperiul unei eternitati pierdute nu exista sanse de salvare. Nici pentru un copil, nici macar pentru un erou. Nuantele se schimba in fiecare secunda, fiecare culoare e dublul celeilalte si fiecare organism are obligatia de a degrada un altul.

Aici progresul e o iluzie. In camera de nicotina toti viseaza acelasi lucru, maini care picteaza nori, nori care... Nori care nu dorm niciodata. Nori cenusii si lipsiti de muzicalitate si dinamism.

Ea nu mai are acum cosmaruri. Decojeste in fiecare zi portocale ca si cum si-ar curata viata de imperfectiuni. Oamenii ii spun mai bine si-ar curata trupul de temeri si dragostea de ghetari. Dar ea ii rasplateste cu mere coapte si cate un pui de liniste firav. De asta ei nu inteleg, ar prefera din cand in cand un metru patrat de conversatie in loc de liniste. Dar ea e mai fericita ca niciodata. Impleteste in fiecare zi bucati de imaginatie inocente si din cand in cand din bucatie de hartie face barcute. Probabil va da nastere unei noi teorii evolutioniste, hartia in viata de apoi , barcuta . Oricine si-ar dori sa fie in barcuta ei cu toate ca nu o stie. Se spune ca daca te urci in barcuta ei si iti pui amprenta in locul potrivit de duce mai sus de rasarit. Se spune ca daca iti pui amprenta la miezul noptii te duce putin mai aproape de imperiul lui Cronos.

Pana la gasirea unei fantani care arata ca sufletul unui copil ...doar ca e usor mai neuniforma.

Nemiscarea

2011-11-30T18:02:00.000-08:00

Tacere... Aici sunt numai eu.

Si ploaia.

Daca intrebi un adult ce e ploaia ? Iti va da explicatia stiintifica si probabil iti va spune si care e prognoza meteo, daca vei intreba un copil iti va spune ca e uda si putin cam batrana. Pe masura ce copilul va creste va invata sa iubeasca ploaia sau sa o deteste. Cu ploaia mereu e vorba de extreme, de vicii sau de lipsa lor. Viciul meu in acest caz e naturalist.

Pe cand ma certam cu proiectul intitulat Nora, m-am lovit de o carte, "Patterns in Ibsen's middle plays" si mi-am amintit in acest mod de bucuria de a-l regasi pe Kierkegaard, asadar daca Baudelaire era preocupat cu dandy'ul si spectatorul, Nietzsche cu supraomul, Kierkegaard era preocupat cu 3 tipuri de caractere . Primul tip descris era estetul care traieste pentru placere, care este preocupat de latura exterioara a existentei. Urmatorul este cel etic care este dedicat complet simtului datoriei , iar cel din urma aflat la stadiul cel mai inalt este cel religios.

Daca imi doresc sa fac teatru din simtul datoriei oare ma situez la nivelul etic ? Daca ma pierd la un moment dat si ma refugiez in scoica religioasa asta unde ma duce? Sincera sa fiu nu stiu. Sunt surprinsa sa vad cum pentru unii nu sunt o fasie de lut mai mult sau mai putin desavarsita ca ei ci de multe ori o fasie de nisip pe care in mod eronat au impresia ca pot calca si lasa o urma.
Asta par a-si dori toti acum, a lasa o urma. Sa fie corect sau gresit? Daca faci din teatru un motiv pentru a lasa o urma in sensul complet eronat de a ajunge cineva, de a-ti sti oamenii "numele" devii broasca din imaginarul lui E.Dickinson care isi doreste ca toata lumea sa o auda si sa o cunoasca. Ei par un caz pierdut pentru mine iar eu par un caz pierdut pentru ei.

Revenind la momentul de la care nu am plecat, de dimineata cand fugise somnul catre o alta noapte ti-am cusut numele pe buzunarul drept de la camasa, ti-am scris numele asa cum iti place si dupa am zambit multumita discutand cu cana mea de ceai. Nu stiu inca daca ti-a placut sau nu dar ti-am lasat si zambetul meu pe umarul de la camasa si o doza de empatie si chiar o lacrima pe care sa o folosesti cand esti trist, ia lacrima mea si nu le irosi pe ale tale pastreaza-le pentru micile bucurii.

Stiu ca daca privesti prin binoclul imaginatiei mele tabloul se schimba constant ca niste nori prea rapizi, se pare ca au lipsit la lectia vietii numita lene. Mi-as dori sa plec de aici si sa ma nasc inca odata, de data asta intr-un loc mai cunoscut, as vrea sa ma nasc in mine daca se poate. Sa cunosc spatiul, colturile, cifrele si un nimic sau cel mult doua. As fi mai impacata si mai linistita. As fi mai putin confuza si mi-as apartine mai mult mie. Devine obositor ca si dupa 21 de ani sa reinoiesc abonamentul la mine.
Nu as mai fi o fire atat de contradictorie. Nu as mai tanji la pulsiuni instinctuale si rezervoare de vise freudiene. M-as limita la o viata cu trei usi a mea, a familiei si a idealului.
Unde e mecanismul care imi altoieste retrairea in amintire ?

Act

2011-10-22T09:36:00.000-07:00

In mine se scrie o carte si nu am puterea sa o opresc. Cred ca m-am hotarat sa fac teatru din acelasi motiv pentru care l-au facut si J. Grotowski sau Artaud, terapie sociala-teatru antidot, desi acest tip de teatru e accesibil numai prin actul sacrificial al actorul. Asadar am ajuns prinsa in propriul mecanism al cruzimii si al vindecarii.

Mi-e teama.

Am gasit in teatru acel loc in care pot sa zac zile in sir hranita de inconstient.Am gasit locul in care pot sa tip, am gasit locul in care pot juca fiind eu . Daca intentia oamenilor a fost de a depasi acel stadiu de incomplet prin teatru atunci din punctul meu de vedere e realizat.
Folosind sistemele de interogatie propuse atat de Stanislavski cat si de Grotowski se ajunge la lucrul cel mai important : introspectie.
Am ajuns sa imi cunosc toate buzunarele subepidermice in ultimele 4 luni involuntar, crud si absolut banal. Cuvintele trec prin emisfera cerebrala ca prin gara unui orasel de provincie care are in loc de sala de asteptare doua scanduri. Cat de mult conteaza sa iei "the sickness of society to yourself" in order to purify the community through your release(Artaud).
Revenind la aura nobila a teatrului instaurata de Grotowoski se ajunge la o singura dorinta, de a umple golurile si a depasi limitele asadar de a se ajunge la realizare.

Ma intreb chiar se ajunge la realizare? Nu se ajunge la realizare ci la mai mult sacrificiu, iar actul descoperirii din jocurile novicilor (micilor actori) ne duce inapoi la un teatru sarac, obiectele folosite in jocul teatral fiind ce ne dorim noi sa fie.
Mi-as dori sa extrag cumva exact sentimentul pe care mi-l doresc sa il transmit prin teatru dar niciodata nu voi putea, cuvintele vor fi permanent insuficiente si nici macar pregatita de un maestru precum Lecoq nu le voi putea mima prin masca.
De asta teatrul recurge la diferite masti, masti neutre -> masca neutra e defapt actorul empatic care are capacitatea de a-si asuma in viata de zi cu zi ceea ce are loc pe scena.

Mai da-mi un pahar. Din stanga i se da un pahar.

Going to black.

Punct

2011-10-15T11:53:00.000-07:00

Esti in plus suflet drag si nu imi permit sa te tin. Asa mi-am luat adio de la suflet. L-am privat de oameni si l-am condamnat -la supravietuirea in Threepenny Opera a lui Brecht- asadar alienare. In dimineata asta am privit cu neputinta cum iesea tot sufletul prin nari sub forma unui abur dens. Nu i-am zis nimic, am tacut apoi am batut din palme de 2 ori de parca mi-as fi infipt 2 garoafe in trupul beat al agoniei.

Schimbare de cadru: doi nebuni mancand ciocolata cu viermi si simtind extaz, bucurandu-se ca sunt primii prezenti la inaugurarea magazinului " Adio,Carolline", prin absurd pentru ca nici unul nu stia cine este Carolline dar era ideal.

Schimbarea 2: ploua in mintea ei cu pisici orbi in intuneric... unde e Ea?

cinema univers
lume sub forma de scoici luminata de 2,3 licurici

Durerea

2011-10-09T13:11:00.000-07:00

Se juca de preaplecatul. Imi placea si ma durea, dar nu rau, suficient cat sa constat cata umanitate mai am pe umarul drept. Apoi au venit si loviturile, mainile erau invinetite, pupilele dilatate, picioarele umflate. Fugea de el atunci cand putea, adica in somn in rest, in rest spera sa evolueze cumva neurostiinta si sa vina un om mic cu o insigna pe care scrie "medicul de dureri" si sa ii ia mecanismul durerii. Sa solidifice, sa faca durerea lichida, sa o vaporizeze, sa o dilateze pana ajunge in pantece, acolo unde se opreste respiratia copilului si incepe respiratia adultului.

Cum sa ii spui copilului din tine ca iti lipseste dar ca nu mai e loc in tine si pentru el? Cum sa ii zici ca carnea ta nu mai are enzimele necesare pentru a procesa conceptul de copil ? Maturitatea asta a mea nu are nume, e ca apa- incredibil de seaca si necesara-incolora,inodora,insipida si o urasc mai mult si in timp ce scriu despre ea. Imi este indispensabila si totusi as vrea sa o donez cuiva... Oricui. Dar cum nu am cunoscut pe nimeni care sa imi ceara inca o "maturitate" va continua sa mature cu mine pe strazile abisului sentimental.

Ai cunoscut oameni pe care ii detesti, fizic iti provoaca sila, psihic consideri ca simpla lor existenta in viata ta e o elucubratie dar apoi te opresti, clipesti de trei ori si constati ca mitul lui Aladin e nefunctional si nu vine un covor zburator sa te salveze . Caci exista clipa in care nonsensul e Rege. Asa a venit in viata mea omul pe care nu il pot descifra. Ar fi necesar un cutremur ca sa scuture puternic placile tectonice pe care si-a fundamentat universul imaginar. Universul sau e un univers marginal,plasat in abisul meu sentimental. Imi e sila, il reneg si cu toate astea ma misca, dar nu ma misca destul cat sa dea nastere unui cutremur.

Domnilor de vedeti femeia cu ochi negri pe aici...va rog sa ii spuneti: Doamna, traiti in secolul vitezei, e demodat sa vindeti "O maturitate"

Seri/dimineti/gol/El

2011-09-24T23:02:00.000-07:00

Toate zilele sunt la fel spune vocea unui batran in timp ce o mana slinoasa se apropie si spune de acum imi apartii mie. Coridoarele unui spital prin care alerg bezmetica de mana cu tine, necunoscutul vietii mele si al ei. Esti ud de vopsea cafenie si ai carnea mea sub unghiile tale ascutite. Ai chipul intunecat si nu ma cunosti. Si totusi fugi cu mine prin coridoarele inguste. Liniste. Dintr-o data o ulita a unui sat uitat de lume inapoi acasa. Noi doi pe ulita si dintr-o data intr-un mic crang. Iarba vestejita si copaci infloriti. Adio, spui tu. Adio mult dorit si totusi absent. Primul sarut intrerupt de un golem. Il port aici. Iti simt mana stangace si foarte calda de parca nu ar fi a ta. Ce gand naiv, mana de imprumut, probabil e de la jumatatea ta buna. Aratatorul tau indica buza mea inferioara.Accidental o musc si totusi nu ma ranesc. Mana ta, obrazul meu, doua unitati diametral opuse, cruntul sediment al nefericilor mele.

Iti spun cum s-a infaptuit cea mai cruda crima.Tu ai preaplecat si eu am preavenit. Am asteptat atat de mult incat incepusem sa aud cum imi cresc radacinile in tabla si ciment. CU toate astea ti-a placut ... Asa s-a nascut povestea mortului cu ochii vii indragostit de ruina unei statui nepamantene.

De ce nu te intorci sa mai sorbi odata din efemerul meu, odata si pentru totdeauna?

Rainy day parade

2011-08-28T11:37:00.000-07:00

.

Daca as scrie o carte despre tine ar incepe exact asa .

Daca as scrie una despre mine ar incepe probabil si mai banal ~

Pentru ca orice ai face tu ramai aproximativ necunoscut iar eu raman aproximativ aproximativ? Aproximativ ce ?

Intr-o iarna...frumoasa l-am cunoscut. M-a urmat in nefirescul drum spre nicaieri si i-a placut. Ii ascultam muzica pentru a nu-i afla secretul. Apoi a urmat tipatul lui, l-a costat 7 guri de aer si 2 grame de inocenta. Nu aveam ce sa ne spunem. Nu am avut niciodata, a fost intre noi doar faradelinistea si tabloul noptii. Ne-am dezgolit de mirajul realitatii pentru macabrul ideal: hai sa nu pierdem pe Noi.
In incercarea umila de a salva acest dandy, si-a gasit salvarea intr-un alt chip, mai luminos si mai usor de modelat, adaptat perfect mainilor sale.

Inca ma mai gandesc la el si incerc sa recladesc fragilitatea clipelor de atunci... O...dar e atat de gresit. Imi amintesc cand eram inca mica visam ca oamenii care se potrivesc cu noi sunt nascuti din combustia interioara a norilor care atarna din cer ca liliacul proaspat inflorit. Credeam ca nu vom pierde niciodata semnalul emis de preafrumosul din jurul nostru, ca vom vorbi mereu despre fericire si despre cum alearga literele desculte prin noapte si se plimba cu un avion de hartie.

Pana si lumea de Nicaieri a disparut.

O caut in infinitul de sus...acolo unde oaspetii tin mereu
parada ploii.

Tatalui meu

2011-08-07T07:54:00.000-07:00

Tata,

Nu am scris niciodata despre tine pentru ca niciodata limba nu mi-a parut destul de bogata si curata pentru a vorbi despre tine. Pentru ca stiu ca tu mi-ai da si painea ta de toate zilele, tu mi-ai da si nimicul zilelor reci si fericirile zilelor calde .
Faptul ca fiecare noi are un erou nu e nicidecum o elucubratie, ci motivul pentru care zambesc cand se joaca ploaia la geam si arunca un nor negru peste zambetul molatec al soarelui . Tu esti eroul meu, singurul om indeajuns de puternic cat sa ma poarte pe umeri fara ca nimeni sa nu il vada cum ma ridica cu forta profetica a unui Muhammed.
Pentru ca ai curajul sa infrunti faptul ca nu sunt ideala, dar sunt ideala in ochii tai si asta e de ajuns.
Pentru ca m-ai rupt din tine si mi-ai dat o gura din apa ta atunci cand izvoarele sperantei secasera in mine.
Pentru ca esti singurul om care nu asteapta nimic de la mine, doar sa fiu fericita.

Pentru ca nu am cuvinte sa iti multumesc cand iti aud vocea ca esti cu mine oriunde as fi, pentru ca esti donatorul meu de vise .
Pentru ca nu ai renuntat sa speri cand toti si-au pierdut speranta si au uneltit impotriva ta ca si cum ai fi inamicul intregii umanitati.

Ai fost si vei fi mereu bunul meu tata si un om minunat si pentru ca ma vezi ca pe o recompensa a muncii tale , cand uneori nu sunt decat un ghem de pacate si nocivitate care destrama ani de munca .
Pentru ca ai avut forta sa elimini ideea sfarsitului apocaliptic atunci cand sufletele pareau oricum numai nemuritoare nu.

Asa arata oamenii ca tine, au umerii lati pentru ca poarta lumea pe ei.
Ti-am zis vreodata cat de frumosi sunt oamenii cand devin stralucitoare corabii in larg?
Tata, noi-"vom străluci mereu printre oameni
ca două lampioane colorate
unul puţin mai înalt până la soare
altul puţin mai tăcut până la lună"

Mâinele zilei de ieri-Noi şi Ploaia-Elucubraţii şi Fascinaţie

2011-07-03T06:06:00.000-07:00

Întotdeauna am ştiut că iubiriile câştigate la loteriile cereşti nu sunt de păstrat, nu am ştiut să le păstrez . Mi-erau dragi , le ţineam în locuri speciale , când în torace, când în epiderma flămândă de sinestezii . Când te-am văzut erai un val teribil de ierburi curgătoare în sus şi în jos , pârâu de lampioane din care ieşeau dospite lumini pe trupul meu.
Niciodată nu ţi-am zis cât de stângace ma simt când eşti în preajmă. Niciodată nu ţi-am zis exact de ce fug de oameni şi cum în cicatricile mele dorm abisurile lui Nietzsche şi răul suprem.
Sunt pe o margine(da, la capătul Lumii)

şi oricât aş încerca să văd în tot acest gol puţină umanitate nu mai este, Am zile când nu simt nimic , ai auzit bine, nu simt absolut nimic . Nu simt foamea, setea , dorul , gustul amar al loviturilor şi juliturilor de când eram mică, nu simt frigul lipsei vocii tale care ma îmbracă în ecoul unui Eden mai mic şi mai intim. Atunci îmi aminteşti de parcă ai fi un Do prins în suviţele mele încărcate de năvala mâinilor tale bezmetice şi albe. Albul tău ar dizolva dizarmoniile care mi s-au infipt în tenebrele minţii răvăşite de prea multă cafea.
O piesa spunea “sometimes goodbye is a second chance”, dar atunci când ai un singur vals ? Când ai un singur pas de mers pe bârna Supraomului? Când ai un singur ochi văzător şi altul cusut cu atâtea răni şi lipsuri ?
Nu cred că omul cu un singur pas poate cumpăra de alimentara îngerească un altul, nu că nu ar exista, nu că nu şi-ar permite financiar ci din egoism . Sunt complet egoistă pentru am căutat prea mult conceptul găsitului negăsit din oameni, am explorat şi m-am abandonat în misterul focului thanatic şi nu a fost plăcut, a fost dureros şi crud.
Fii tu următorul meu pas

, ajută-mă să învăţ să merg iar pe cele două picioare, ajută-mă să uit de umilitoarele aripi de grifon tăiate cu foarfeca chirurgicală a mamei din cauza rebeliunilor mele, ajută-mă să uit de sforile cu care mi-am legat demult gândurile ca să nu mai fugă în depărtările unui altcineva, ajută-mă sa redeschid compartimentul unui “Mâine” cu forţa unui sărut de Duminică udat de stropii săraţi ai ploii verii Noastre.

Din cand in cand era Marti

2011-06-14T08:41:00.000-07:00

Iubitul meu de nicaieri cu trup de nicotina ,

Femeile isi aleg in general barbati frumosi , inalti , cu trupuri atletice . Mie intotdeauna mi-au placut cei cu trup de nicotina si cu fantani de fum izvorand din toracele lor cand clipesc .
Dar oricat de tentanta ar fi reluarea exercitiului de nesupunere cana mea de cafea insista in modul lui Rene Magritte ca nu este o cana de cafea ci un simplu simbol . De-ai vedea ce virgule mi-au crescut in par si cate ~ si : am in iris ..M-ai face nebuna si am dansa ca atunci ...Ai uitat ? De cand scrie in legislatia barbatilor aproximativ imaginari ca au dreptul sa uite ? Mai precis sa se uite ! Tu esti imaginar , prin urmare esti condamnat sa traiesti in intimitatea paginilor legislatiei .

Retrospectiva:

Cuvintele noastre erau risipite intr-o cana bantuita de entropie , avariile unei spiritualitati dizolvate in stereeotipie masurand in metri patrati sau cubi teoria nimicului .
Inainte sa te cunosc pe tine veneam de Nicaieri si eram Nimeni . Partea buna e ca si tu veneai de Nicaieri si erai tot Nimeni .
Cand ai plecat dorurile mele au ajuns sa se avarieze si sa ramana in urma doar rasina unui hybris limitat.
Sunt 143 de zile ,205920 de minute si nici o balanta care sa indice vreo urma de vindecare . Dar atunci cand chemi vindecarea ea se pierde in Atlantida si eu raman reprezentanta fetitei cu ochii de apa si cenusa in par care la prima intalnire cu realitatea s-a lovit de pometii ei si a inceput sa rada ( ca sa se vindece mai repede rana ).

Revenind:

Nu traiesc niciodata mai mult decat trebuie , fac economie cand vine vorba de respiratii si fug atunci cand risc sa devin un tabloul agatat de peretii mintii cuiva.
Permanent am incercat sa reconstruiesc din ramasitele lui ieri un azi care sa stie sa mearga bine pe cele doua picioare si niciodata nu am reusit . Acelasi actor inadaptat cu copite care se chinuie sa mearga inainte , pentru ca inainte e mereu dureros. A merge inainte e ca si cum ai merge odata pentru totdeauna desi ipocrizia situatiei sta in faptul ca fiecare om poarta o ancora cu el , chit ca ancora e un om sau lumina tremuranda a unei lumanari care nu demult purta pe ea credinta.

Lumini boeme cumparam !

Parca totusi ar fi fost mai util un dandy imaginar cu lumini in ochi si trup de caramizi.Ar marca reconstructia sa permanenta , vreau sa zic , macar ar fi vizibila . Vrei ceva nou ? ia si tu o caramida ! Il faci ori mai patrat , ori mai cubic si ii dai suflet numai cat sa ii ajunga .
Barbat caramida care se dezbraca inutil de pielea lui ...Barbat cu crapaturi care acopera stancile cu marginile sale , spectacol induiosator cu umbre rosii.

Inutil

2011-05-26T11:32:00.000-07:00

Durere
Rabdare
Pasiune
Mila
Rutina
Banalizare
Intuneric rosu si pisici orbi

Nu...nici vorba , trupul meu nu s-a nascut odata cu tine . Nu ... noi nu avem loc sa ne inghesuim intr-o singura zi sa tragem jaluzelele si sa aspiram la tandrete . Tandretea nu a existat nicicand . Nu lumea nu sta in loc pentru noi si nici noi nu am stat nicicand in loc pentru ea .
Nici un gest de salvare , atunci cand trupul trecutului iti va tremura firav in palme . Uita , iarta si opreste-te,deseneaza-ma si sterge tot ce e mai bun , lasa-mi doar gandul ,fumul si sexul si hai sa privim la luna ca pentru ultima oara , sa ne certam si sa profitam de rotunjimile ei.
Seara asta e mai trista cand nu sta cocotata pe umerii tai iar azi totul se opreste aici . Definitiv.Categoric .
Ai auzit de moartea femeii in mine ? I-am dat o coala si un desen , a desenat o fereastra ..Cea din mine care vroia sa se arunce, s-a aruncat.

IN mine inca mai traieste copilul mic cu gheare de grifon , din cand in cand mai apasa cu gheara lui scarboasa pe carnea mea si ma sluteste . Dar tu nu ai vazut-o. Copilul murdar cu gheare de grifon se naste numai cand incaperile trupului tau erau fosforescente si reci.Copilul mic si negru imita cate un mort pe care il mai vede in vis si se stramba in toracele meu . Mereu isi serbeaza ziua cu cate un batranel pierdut prin cripta unei sticle de vodka .
Copilul murdar nu pleaca niciodata fara carnea mea intre unghiile sale . Apoi fuge si calca pe ape nevazute , imi poarta numele si il zice mortilor de pe strazi la intamplare . Ultimul lui prieten erai tu . Cand va vedeati mancati din viata pe saturate si stateati desculti in carnea mea , nemiscati si calzi privind prin fereastra intamplarile neintamplate si taind la intamplare din cresterea mea . Am crescut in R si I , intuneric rosu a fost mereu , din cauza voastra am crescut stramb si gresit si mi-a placut.

Ai sa uiti , ai sa te grabesti si nu ai sa mai ingrijesti semnul numelui meu . Voi rugini in tine , nu te ingrijora rugina nu va decupa nimic din tine , poate doar semnul inserarilor noastre.
Intre noi e un munte de rugina , prin care trece un tren , iar vatmanul purta un nume solemn de mefistofel

O briza jignitoare

2011-05-02T08:57:00.000-07:00

Ce caut eu in viata mea ? Ce cauti tu in luna mai ? Am gasit urma pasilor tai acum mult timp pe plaja mintii mele . Nu stiam ce cautai atunci , nu stiu ce cauti acum prin cutiile goale ale imaginatiei mele .

Isi purta umilinta cu o distinctie aparte
Nimeni nu ar fi banuit ca nu si-a inlocuit corzile in 20 de ani.
Nu o facuse si nici nu intentiona sa faca.
Esti dezacordata i-ar fi spus cand o vedea dezgolindu-si noaptea de pe trup .O sa vina o zi in care nu vei mai trai in un anotimp ci intr-o ploaie permanenta , va veni ziua in care te vei bloca si te vei ascunde in cutia cu nasturi de pe soba cautand raspunsuri fara legatura cu intrebarea de la care plecasei.
In aplauzele multimii orice planta pamanteana si-ar dori sa isi infinga radacinile in edenul provizoriu al unui Cineva .

Ii placea sa rada si sa spuna ca atunci cand se face mare va fi alchimist. In fond cine sa nu isi doreasca sa studieze alchimia lacrimii.
Ai dreptate , "acum ,asta sunt: o anomalie!
-o jumatate de om !
Din dimineata aceea, m-am scindat fara leac.
Sunt si nu sunt.
O jumatate din mine-i minciuna;
Partea care nu se mai vede
e cea adevarata.
(Jumatate de om , Ovidia Babu)

Sunt sadica din cand in cand dorul de uman are un gust de sange atat de bun , si plansul cel mai umil se varsa in sangele tau sub forma unui Nil mai nobil .
Iarta-ma obscuritatea , iarta-mi neintelesul , eu nu m-am nascut aici , sufletul meu s-a nascut ghemuit sub umbrela de ploaie a unui om prea grabit , care vorbea prea mult prea la imperfect ..

Inca sunt convinsa ca Dumnezeu a cheltuit prea multe celule ... Sunt zile in care te simti ca o cheltuiala genetica inutila in care isi doresti sa vina cineva si sa iti dea rezolvarea ta matematica pe o foaie , stearsa , reorganizata .
Nu , aici nu ma cunosti , aici foaie e a ei . Aici coala , aici hartia e refugiul unui eu masochist care pastreaza mereu distanta regulamentara fata de cuvintele indragostite si se rezuma la taceri ..
Mi-am imprimitat toate tacerile pe perna ta , ca o pata , ca o arsura pe creier.

Secretul ? Nimic nu e aici- Ma pipai si nu ma gasesc
-cand nu exist sunt perfecta-"Nora Iuga"

Ruina

2011-04-16T11:10:00.000-07:00

Trunchiul tau din spini s-a altoit pe realitatea mea din petale cenusii de ceata . Ai ramas aceeasi pata morbida pe care am cunoscut-o intr-o intersectie aglomerata . Purtai incaltari grele si purtai pe umarul drept zambetul meu trecator si pe umarul stang refuzul si fuga .
Te-am inteles si eu as fugi . Si eu as fi la fel de speriata ca tine daca ar veni o umbra , s-ar transforma intr-un verb incandescent si mi s-ar lipi de suflet .
Cu ce drept ? As trai in ilegalitate recunosc , mi-as asuma dreptul de a ma gandi liber si curat la tine zilnic chiar daca asta ar desfinta orice alte drepturi pe care le am .
In lumea ta in care totul e redus la materialitate , sperantele sunt pietre iar o femeie indragostita trebuie sa se roage sa fie iazul in care arunci pietrele si pui dorinte ...

Orice barbat cauta femei care ii semene fericirea la poarta gandurilor sale , eu ti-am semanat mereu cenusa , mereu ti-am adus ramasitele focului pe care il aprind zilnic la aceeasi ora. Inchid ochii dar tu ti-ai pus o pluta de luni bune pe iazul meu si nu vrei sa pleci de acolo . Absenta ta nu vrea sa plece de langa desi o alung cu tot focul si cu tot fumul . I-am innegrit lemnul si cu toate astea gustul absentei tale nu e negru .

Singurul poem de dragoste a fost : "Iti mai aduci aminte cand te jucai de-a Apocalipsa cu mine ? Cand imi numarai zilele/si asa putine / pe bile care nu aduceau niciodata norocul ?
E straniu dar s-a nascut omul care numara ceata si sangeriul zorilor mele . S-a nascut omul care mi-a zambit pentru ca i-am semanat cenusa la poarta in intunericul lui Decembrie.

De atunci pana acum ma tot gandesc, ca am sa-ti apar intr-un vis pe care dimineata in tine il sapa . Miniscula parte a lumii , femeie inutila care sta spanzurata cu coatele pe singura stea a Siberiei tale.

Orez cu lapte in Praterstrasse

2011-04-04T04:37:00.000-07:00

Trăiam între iad şi rai la propriu ,
eram supli , nervoşi , ne tăceam
cu o mătăsoasă duioşie unul pe altul ,
ne ştergeam coşmarurile,
ne făceam paturile , ghetele,
ne dam pe gheaţa ei de viaţă.

Uneori observam realitatea.

Atunci,ceva se ghemuia
în colţul cel mai umbros al casei
şi începea să ne scâncească la piept.

Era un pui de realitate, ca şi noi.

Singur şi trist, şoptea printre lacrimi.
Luaţi-mă şi pe mine între rai si iad !
Băltoaca asta în care trăiesc m-a obosit.
Nu-mi mai pot manca nici măcar orezul cu lapte,
nu mai are gust de atâtea gunoaie pişate,
de atâtea cuvinte îngâmfate şi reci.

Ce să faci cu un pui de realitate
care-ţi scânceşte la piept ?
L-am luat cu noi între rai şi iad.

Pare mai vesel de atunci
sau , oricum , mai echilibrat.
işi mănâncă pofticios orezul cu lapte
si , lucru rar la un pui de realitate,
visează cu ochii deschişi
şi se prăpădeşte de râs.

E molipsitor.

I have seen ...the sunset

2011-03-20T15:14:00.000-07:00

Eu am vazut apusul si nu mai e nimic de facut.

Nu ma simt foarte bine azi. Parca nu imi ajunge carnea sa exprim ce vor semnele de punctuatie de pe cutia toracica. Ma bantuia zilele trecute imaginea omului cu varsta care tindea spre infinit si pleoapele ce mereu priveau spre cer . Mersul lui lacom si sagetile iesindu-i de sub muschii fetei tradau un om pe care il cunoscusem acum 8 ani . Iti vine sa crezi bunicule ca au trecut 8 ani ?
Unde e moaca ingereasca de 6 ani cocotata chiar de tine in cires ? Ai grija "tataie" aseaza-te bine sau de nu , iti vor creste aripi din frunza si iar ma cearta "maica-ta" . Aripi de frunze am avut 12 ani si am reusit sa plutesc cu ele la fel de bine ca si cum as fi avut unele autentice . Uite ce fata ! Seamana cu "bunica-su" la aripa stanga si la profunzime , tarie nu prea are ea .
Nu intelegeam pe atunci de ce nu aveam tarie , adica imi juleam genunchii constant si incepusem sa renunt la plans , plansul devenise revolta , mi se parea firesc sa am acelasi spirit combativ ca si bunicul meu .

De ai sti bunicule de amorurile mele , ai rade cand mi-ai vedea viata sentimentala atarnata pe franghia de stors versuri a Marianei Marin cand uneori imi amintesc ca : " m-am tarat cu greu catre el , i-am slefuit fiecare secunda de iad . am fost partea buna a lucrurilor si a intamplarilor pana la el ." Ai rade apoi oare ? Ai rade stiind ca " aidoma unei cutii goale de conserva/ravnesc alunecarea in gunioul de la etajul 5 sau o zmeura din Edenul pierdut".
Ai rade ascultandu-mi versurile despre finalitate si niciodata despre inceput ? Ai gasi tu gunoaiele in care mi-am lepadat aripa ingereasca?
In fiecare zi cand ma duc sa imi intampin destinul iau clasica punga cu dulciuri si nuielusa din cuier , poate de data asta o sa il implor sa danseze cu viata mea pe scena potrivita intr-un eden provizoriu pe strada Sperantei.
Am sa implor , am sa cad in genunchi si am sa imi fac un "nume" ca fiind prima femeie care intra in istorie pentru automutilare , automutilare ingereasca .

Nici macar poezia nu ma mai cauta bunicule . Nici ea nu imi mai lasa sticla cu lapte in fata usii ...Ei , nici vorba despre biscuitii in forma de stea . Au murit stelele perisabile odata cu tine bunicule , stelele sunt acum osoase si se prezinta la usa de fiecare data ca niste militari aspri goliti de toate minutele plangerilor mele.
Am inceput sa nu ma mai gasesc ...Da , ma pierd ...ei si ?
La ultima incercare a comandamentului artistic am sa dau din brate , frunzele din aripi vor deveni subit crengi , crengile tulpina si tulpina radacina . Asa se moare .Asa mor "actorii" prin inradacinare ...
Bunicule asa apar copacii ...toamna.
Eu am sa te mint , totul e o inventie , dar e noul meu organ -lipsa stapanarii de sine.

Încredere

2011-03-12T23:31:00.000-08:00

N-am incredere în mama.
A intrat în viaţa mea fără să ştiu şi
Va pleca fără să ştiu.
Viaţa ta are nevoie de mâini puternice
Nu de trădări brutale , mi-a spus
O să vă certaţi de la bani
O să faceţi copii care vor suferi
O să divorţati pentru nepotrivire de caracter
Ai cunoscut doar bărbaţi care pleacă
Nici unul nu şi-a pus pentru tine sufletul de duminică
Nici unul n-a fost de partea ta
Bărbaţii !
Bărbaţii sunt un şir de chirurgi în săli de aşteptare răcoroase
Cu fundulari vii
Numai cine moare de multe ori ştie să trăiasca odata , i-am spus
Mă dau în vânt după oamenii care suferă
Da,ştiu , sunt un spectacol înduioşător
Am destinul unui port aproape de mare
Prietenii se duc dracu'
Casele se duc dracu'
Viaţa mea se duce dracu'...
Ei şi ?
Nu mă cunoşti îndeajuns , i-am spus
Adevărul ?!
Va ramâne între noi
Toate vor sfârşi în vre-un fel.

Adio

2011-03-09T02:04:00.000-08:00

Ochii mei nu au imaginea cerului si nici imaginea drumurilor tale orfice prin infern . Nu am fost nicicand cea pe care o salvai de la damnare , flacari sau pacat . Nu am fost gandul bun cu care adormeai pe pleoape. Am fost o simpla pereche de brate inerte care nu au putut sa iti ofere nici macar un vals de adio demn. Am fost punctul negru care a sarit de pe foaie fix pe mainile tale , cu cerneala din mine ai scris despre toate povestile de dragoste , ca in povestirea lui Margueritte Yourcenar ...povestea barbatului orb care nu a uitat femeile vietii sale exceptand pe cea care l-a iubit . Nu voi fi acolo sa-ti acopar ochii cu frunze de ceai cand vei cadea inevitabil intr-o plasa de ceata . O sa imi lipseasca cum imi stateai pe omoplati ca o pereche de aripi fluide si inconsistente , cum palpaiai ca primele raze anemice ale unui decembrie ingropat in Siberia de jos .
Inevitabil cu totii ne lovim de comete si ajungem prematur in carje , in niste carje din flori pe care nu le pot sesiza decat instantele divine .
Cred ca o sa te caut in pozele vechi ucise de nu stiu ce incendiu , poze cu chitaristi cu degetele spanzurate de timp.
Nu am sa te gasesc ai plecat inainte de a fi aici , draga mea corabie care pluteste in largul acvariului meu de sex si de fum.

Corabie falsa de scoici lipite cu hohote de ras si durere muta.

Cele doua stanci

2011-03-06T23:12:00.000-08:00

Am F
Old stone,
Am F
Ten thousand years and you're still on your own.
Am
Don't you love,
F E
But you love it that way.

Sunt inca aici unde m-ai lasat . In Martie al tau , in micul martie interior . Sunt inca aici , eu sunt nisipul ce se scurge din clepsidra ta. Dar tinand clepsidra pe masa ai lovit timpul in membrana de sticla si timpul a cazut si s-a spart.
S-a spart timpul , unde vrei sa mai fim ? In ce secunde,minute,ore , saptamani,zile , ani ...In ce sa ne mai masuram noi ? In ce dimineti sa ne mai bem cafeaua ? Cum sa iti mai misti degetele prin parul meu si sa nu iti ramana amprentele ? Cum sa mai dilatam aerul cand stam in aceeasi camera?
Cum sa mai fim?

Finalurile NU sunt inceputuri . Finalurile sunt formate din licurici care nu mai palpaie , fluturi prinsi in borcane si declarati invalizi la spitalul de sticla , din oameni lasandu-si trupul si eternizandu-se in afara timpului . Ai o eternitate si o zi sa privesti prin acvariul mintii mele, iti las mostenire toata dragostea universurilor noastre paralele , iti las amintirea omului care nu poate fi miscat si schimbat . Doua stanci nu sunt capabile de iubire reciproca. Una din ele va fi intotdeauna mai aproape de valuri si se va face din ce in ce mai mica si nesimnificativa. Una din ele intotdeauna va ramane in picioare , pentru una din ele apele vor fi frumoase si calme , pentru una din ele apele vor fi sub semnul unui Poseidon bland ...iar pentru cealalta apele vor fi toxice , vor dezgusta , vor aduce pe corpul de stanca mereu deseuri si mereu va fi un Kraken alaturi care sa priveasca razand cum se deterioreaza.

Doua stanci nu pot fi niciodata fericite ,poate o zi , o luna , cel mult doua luni si doua stanci nu vor avea niciodata mai mult decat un sfert de suflet primit de prin cine stie donatii . Cele doua stanci vor avea sentimente cumparate la negru si sigur una va ceda si va face pactul Faustian.
Dar bucatile stancii din care am fost facuta vor pluti mereu catre mainile tale incapabile sa ma stranga langa trunchiul tau , vor forma un cerc si cine stie prin ce magie regula cercului le va tine acolo...si pentru tine vor fi mereu mult prea putin niste amarate de bucatele de stanca gri si un licurici pe care il inteapa miocardul de cate ori uiti de povestea cu stancile...

Aceasta e povestea celor doua stanci...sau a unei stanci si a unor bucatele ce ieseau din apa numai noaptea cand stanca cealalta dormea ...pentru ca bucatelele erau acele umbre ce aminteau de neajunsul de a se fi nascut.

Un suflet aproape trup , un trup aproape suflet

2011-02-24T11:36:00.000-08:00

slip into your skin and spend the night
and get out mine
walking the streets in dark
where lamps are the sunshine for the trees
everybody needs somebody
to hold them down
when your feet are leaving the ground

Be the blanket for my bones

Iarta-ma pentru ce o sa scriu . Te-am rasfoit dimineata(diminetile mele goale-eu si cana de cafea ) cand m-am trezit imbracata in pielea ta ... In mainile tale aspre de culoarea spicelor coapte de grau si cu trupul mirosind a prajitura cu vanilie ... Asta nu e trupul meu , ce nebunie , cred ca ti-l cauti haotic pe strazi strigand ca omul care ascutea cutite : " Mi-a vazut cineva trupul , ofer recompensa" .
Dar tu erai in interiorul meu ca intr-un vehicul necunoscut , vehicul fara compartimente si margini si totusi redus la o singura persoana . Interiorul in care locuiai acum parea corpul stramt al unei vioare , o vioara necunoscuta , fara marca, fara nume si purtand in ea sunetul unei linisti primordiale .

Stiu cum s-a intamplat totul . Cand mi-ai prins mana in a ta ... ai imbratisat tot necunoscutul din mine , ai vazut tasnind lumi imaginare din ochii mei si le-ai pus pe foaie . Ai vazut cum din mainile mele cresteau niste flori mai rosii decat dimineata sangeroasa in care ne-am vazut neputinta in fata lumii .
Erai asa frumos ! Asa frumos cu ochii tai mari si mainile tale , aripi , in care tineai universul strans de la stanga la dreapta . De ce nu m-ai ascultat ?
Eu am fugit cu pielea unui barbat, am fugit cu pielea Ta ...Te-am dezgolit odata pentru totdeauna si tu ...Tu,dragule, ai apucat grabit ce ai putut...aveai doua maini stangi...dreapta ta , a devenit stangace de prea mult suflet .

Tu ai ras , aproape ti-a scapat in aerul rece al siberiei mele un "te iubesc"...Tu stiai ca eu sunt iubirea din tara de jos ? Iubirea telurica ? Nici vehicul mistic , nici altceva.Ti-am zis , sunt pura platitudine apolinica nu elan , nici betie dionisiaca.
Tu ai inceput sa razi , iar , strigand de nebun : "stimata luna si stele , vedeti fiinta aceasta de langa mine ? E nebuna ! Pentru cei care cauta inaltimi si iubiri genuine sunati la departamentul cu clientii din rai.Leave a message after the beep".

Peste 2 luni si doua dimineti o sa iti cauti iar trupul ziua , pentru ca noi ne-am nascut noaptea si de atunci e intuneric in mine . In mine e intuneric , tu ai doua maini stangi si noi plutim in afara corpurilor noaste .
Se vor scrie povesti despre femeia fara trup imbracata in pielea ta de fum , frig si ceata si despre barbatul cu un suflet din intuneric in care zburdau fluturi multicolori care purtau numele anotimpurilor in care am locuit noi.

Vor trece ani si inca iti vei cauta pielea...Pielea ta e cheia evaziunii din real .

Ai grija de interiorul meu.
Cu drag,
haina ta,
trupul.

The way to nottingham - blindness

2011-02-19T06:51:00.000-08:00

Daca tu tii neaparat sa fii o imparatie , te declar cu acte cu tot , o venerabila imparatie . O imparatie de nuante , culori , firicele de curcubeu , plase de fluturi multicolori ce curg pe oasele fruntii tale , cuisoare din tepi de arici , furnici si cateva lampioane colorate.
Arhitectura ta va ramane simpla .

Imi placeai si om . Mergeam cu pasii tai , respiram aerul tau , mainile mele stiau toate texturile pe care le stiai tu , pana cand, pana cand ...ochii mei vedeau trupuri confuze , ochii mei vedeau prin ochii tai ca printr-un acvariu , ochii tai proiectau trasaturi imaginare , laturi imaginare , nu femeie cerc , femeie triunghi , femeie tripartita , femeie care sa vrea , sa stie si sa nu astepte .

Sunt zile in care ma cauti , sunt zile in care ai vrea sa te ghideze respiratia mea , sunt zile atat de reci in care ti-ai dori sa fii un balon si sa fii purtat departe de aburul iesind brav din buzele mele sudate trainic .
Sunt zile in care te pierzi si te rascolesti si faci ordine prin sertarele , coridoarele tale . Mai iei cate un suflet de pe cuier , mai stergi o privire , mai pui in sertarul cu pilule un zambet al zilei de ieri , dar totul e temporar .

Te mint ...te mint cu desarsire . Noi nu traim in afara timpului . Traim in incercarea naiva de a trai in afara timpului . O idealitate vida , o cana cu ceai cu rom ,scrumul tau si cenusa mea.

Ai auzit de povestea cu scrumul si cenusa ? Nu ? Nu-i nimic iti voi spune eu . Intr-un univers mic, gri , abscons , x1(cenusa) intalneste pe x2(scrum) , poarta o discutie banala , despre cum e vremea gri , cum sunt oamenii gri , casele gri , muraturile gri , piticii de pe gaura cheii gri , ingerii din talpi(tot gri ) si realizeaza ca ii leaga ceva deosebit (de gri).

Mi-as dori sa fiu papucareasca la papucaria ingerilor , sa iti las un inger in talpi macar cat esti acasa .
Incep sa imi pierd rabdarea , de parca as suferi de un mare handicap , eu sunt acel baston pentru orbi care si-a pierdut rabdarea...cu sine.

malconcio cuore

2011-02-02T04:58:00.000-08:00

L`amore è un castigo.
Siamo stati puniti
di non aver saputo
restare da soli

Marguerite Yourcenar

Din coma spirituala nu te trezesti niciodata , asta mi-ai spus cand eram copil cu limbajul tau usor rudimentar . Cand eram mici invatasem amandoi jocurile cu pestii cu fesuri si castelele din cuvinte ... Eram atat de mici incat stateam amandoi in bratele marii si totul era betie ludica.

Dar tu ai plecat si eu tot continuam sa fac semne pe autostrada din tine si nici o masina nu oprea niciodata , mai tarziu am aflat ca ii platisei pe toti numai sa nu ma aduca inapoi . Erai de parere ca totul se cumpara . Dupa cateva luni probabil o sa aflu ca ai vandut amintirile si cutia crapata in care le tineai .

Invata-ma sa cant inca odata ... Mai poti ? Mai poti cultiva cateva acorduri in scoarta mea ?
Asadar sunt sterila , asadar nu exista un drum pe care sa te poti intoarce , intotdeauna drumurile au mers spre tine si acum ...

I know it's great to be holy but isn't it lonely ? Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre interiorul uman , ce este straniu e ca am ajuns la aceeasi concluzie .
Ce frumos ar fii ca interiorul uman sa fie facut din corzi , corzi multicolore . Am devenii cu totii oameni talentati si am stii sa cantam la un instrument ciudat , al carui pret nu il stie nimeni si sa cantam la acest instrument chit ca nu il avem mereu la indemana .

De doua zile nu ma opresc din ascultat Yann Tiersen si de doua zile pocalul imaginatiei este gol . De doua zile am piedut cheia spre tine .Hai schimba-ma , schimba-ma pana cand ma faci din rosu tot rosu si din alb tot alb , ia-mi acordurile de pe coaste si alcatuieste din mine un pian cat mai sangeros , un pian de purpura peste se astern mainile tale de marmura.
Sparge tot lutul din mine , ca nu exista tot ce vedeai tu in mine .

Cand ajunsese acasa toate luminiile erau stinse . Era doar o lumanare rosie pe masa , ea cu o tigara in mana si un pahar de vodka . Purta o rochie verde , patata si rupta . De ce ai stins toate luminile ? Ce e cu tine in tot acest intuneric ?
-M-am gandit sa fac economie , sa sting toate luminiile in mine , pentru ca in definitiv sunt ieftina si rece , lumina imi face rau .
El nu intelegea , credea ca ea acceptase situatia , ca se multumea sa fie impreuna separat , credea ca nu ii era sila de toata situatia. Credea ca il iubeste cand il detesta si se detesta pe ea ca nu pusese capat dinainte sa inceapa totul . El credea ca ii umple singuratatea , dar ceea ce era claritate cand era singura devenea obscur cand venea el .

Iar miroseau peretii a el si becul imprastia lumina ochilor sai stranii de scortisoara . Din perdele nu mai ieseau molii ci fluturi iar in buzunarul de la piept se adapostise un licurici adormit .
A fost minunat , tot ce s-a petrecut cu acel licurici , avea un zambet de eu nu ma mut niciodata de aici , avea o caldura de sambata dimineata pe aripi si kriptonita pe epiderma .
Au fost tare fericiti , intr-o zi ,pe cand ea dormea , o lumina de primavara l-a stropit pe aripi ...i s-a parut atat de calda incat i-a lasat bucatitile de kriptonita pe perna si a plecat .
Unde ?
In lumina .
Iar drumul catre soare era un drum fara intoarcere.

In 2011 the sky was RED

2011-01-21T07:49:00.000-08:00

Asta e luna singuratatilor noastre . E luna in care admit ca traim intr-un azil al fericirii si suntem multumiti . Ma bucur cand esti aproape , dar tot mai fascinant e departele tau si pentru ai realizat asta iti multumesc .
De ce esti trista ?
Nu sunt trista deloc .
Dar plangi ...
Doar cu ochiul stang.
Totusi plangi .
E un plans doar pe jumatate .
Plans la buzunar cumparam ! Plans la buzunarrrrr !
Am strans plansul asta la buzunar pentru tine . Atata timp cat el nu se usuca din buzunarul asta exista ceva care nu poate fi transformat in sila si este conservat in forma sa genuina , e pur .

Nu mai locuiesc in tine , devenise inghesuit de cand s-a mutat si ea . Am lasat mobila totusi , vreau sa se bucure in intregime de tine .
Cand te-am intrebat ce culori iti plac ... speram sa zici ca iti plac culorile din mine chit ca nu am resursele necesare pentru a produce un curcubeu .
As fi vrut ca felul tau preferat de mancare sa fie cuvintele pe care nu le spun si cu toate acestea le vezi si le traiesti uitand sa mai respiri.

Din ce e facuta inima mea ? Metale nepretioase , ultima oara era ceva fier la mijloc , nu glumeam cand ti-am zis sa ma ascunzi de necunoscutii care tipa "fiare vechi , fiare vechi luam" ...pe mine ma cauta .
Ma vor lua de langa tine , ma vor arunca intr-un mormam , ma vor vinde la un pret de nimic si voi fi doar o marfa de duzina .
Barbatilor nu le plac femeile cu termenul de garantie depasit , asta spus frumos , dar barbatii isi doresc sa posede materie pe care o pot inspira , nu expira .

Stai ! Te-am prins , nu misca ! Ce ai pe umar ? Zambetul meu ? Acolo era asadar..ei bine trimite-l acasa e deja 4 dimineata si am obosit asteptandu-l ..
Intoarce-te si ia-ma in brate . Ia cheia asta iti apartine . E cheia gandurilor tale , e cheia catre femeia de prisos ce am devenit .. stii prea bine ca e cheia de la turn .
Nu pot exista in modul asta , e un mod impus , ochelarii de cal la putere , privesc doar in fata catre tine , iti vad doar chipul si sunt legata pret de o noapte de un eu transcendental.

Niciodata nu vei sti ca Eu , nu mai gasesc nici un Eu dimineata.
Pentru ca lipsa existentei noastre e nostagia eului.
Ca si cum toti fluturii din lume ar fi fost pusi la zid si impuscati ;
Ca si cum am sti ca a murit ingrijitorul soarelui.

Give me a pair of blue suede shoes and i'll be walking all over your inside moonlight.
Your lover just signed out of your heartbook .

There ain't a four-letter-word that can say how I feel about you

2011-01-17T00:42:00.000-08:00

Iubitul meu de jumatate prea tarziu,

Ai fi surprins sa vezi ce minuni fac pilule . Ai fi surprins ce minuni fac 500 ml de cafea dimineata . M-a intrebat cea mai draga femeie din viata mea daca pot sa mai duc totul , actoria , viata sentimentala si familiala , daca se poate respirand .
E sambata , te-am cautat mai devreme . Am vrut sa iti povestesc ca tu esti ianuarie pentru mine . Am vrut sa iti arat ca sunt mai mult decat un simplu copac asa ca mi-am tras cuminte radacinile din pamant si m-am dus la acel lac de pe dealul fericilor noastre si le-am spalat cu grija.
Apoi am alergat catre tine , oamenii radeau vazand cum ma impiedic periodic , copacii nu prea stiu sa mearga , nici nu am inteles ce era cu toate semnele de circulatie si cu toti cainii ce se apropiau cam mult de tulpina mea si ar fi ridicat piciorul daca nu s-ar fi simtit mangaiati pe crestet de crengile mele.
Nu prea inteleg nici ce e cu agitatia , in schimb imi plac femeile pe tocuri sunt si ele un fel de copaci ca mine invatand sa mearga .
Apoi am aflat altceva , am aflat de alergat si am inceput sa alerg sa te caut prin spatele caselor , prin geamuri , pe sub geamuri , in spatele stalpilor si carucioarelor cu copii ..
Te-am cautat in spatele podurilor mizere si in lacurile verzi,albastri si rosii , te-am cautat in nisip , namol si in ochii fiecarui om frumos .

Ati vazut cumva un om luminos si cu fruntea lata ? Arata cam asa si le descriam fiecare alunita a ta ,zambetul ,mainile , fiecare suvita de par.
Dupa zeci de incercari cineva mi-a zis ca nu se poate , ca nu il pot cauta pe acela , pe omul singuratatilor , omul fascinant in singuratatile sale.
Am iesit din scoarta mea si te-am aruncat din mine . Avea dreptate esti minunat cand te las in paradoxul tau , esti frumos cand esti omul acela care e observat nu si atins .
Nu e nevoie de maini , buze , corpuri ci e nevoie de o permanenta miscare browniana si cel mult cu toate indrazneala e nevoie de o lupa.
Pentru ca mi-am lasat radacinile pentru tine si pentru ca o sa-mi lipsesti.
Pentru ca azi nu mai locuiesti din mine si e frig . Nu , nu va salva nimeni frumosul din mine de la moarte . Frumosul e vulnerabil si nimeni nu iubeste vulnerabilul in realitate ci doar in teatru .
In teatru vulnerabilul este permis-socheaza (asta pentru ca prea putini mai sunt asa).

Ai grija de tine si de lampioanele colorate , de stolurile de suflete fantoma , pastreaza un noi si roaga-te pentru umanitatea ta.
De ce mi-e cel mai teama?
De faptul ca esti doar o pulbere de stele care mi s-a scurs printre artere si a ajuns in oase.
Scoate firele de la operatie cand o sa treaca cicatricea o sa fiu si mai sigura ca nu ai fost aici niciodata.Sa te tarasti cu grija , de mers nu ai stiut niciodata sa mergi prin coridoarele mele.

A ta,
Hilde.

I never meant to hurt you.
Darling you didn't hurt me .
Ok , then.
You killed me.

Cred

2011-01-14T01:51:00.000-08:00

M-am visat primitiva si rece . Locuiam pe insula trupului tau si ma hraneam cu tot misterul tau , iti beam privirea si corzile tale vocale erau leganul gandurilor mele.
Te-am visat cald si etern , te-am visat inuman , te-am visat rupand grilajele omoplatilor mei .
Te-am vazut curajos ca David in lupta cu Goliath .
Am visat ca erai un aer morbid si te purtam mereu dupa mine , erai doar al meu , un tub feroce de aer ce imi topea diafragamul si imi zgaria plamanii cu ghearele de pasare nou nascuta.

Te-am visat barca de hartie si te-am vazut apoi ancora si stanca.
Te-am visat absurd , inutil , steril .
Am crezut in tine si in diferitele tale mantii , de Sisif , Mefisto , Ricardo Reis , magister ludi , David .
Cred in luptele tale cu inaltimele si cu abisul .
Cred in soarele si umbrele arterelor tale .
Cred in ipohondria mea psihanalitica .
Cred in vampirizarea propriilor noastre creatii.

Cred in ochii caprui si in butoanele de la lift.
Cred in ideea ca moartea nu s-a mai indragostit la un moment dat ( cred in Saramago).
Cred in fluturi si capete de morti si miniaturisti (cred in Pamuk).
Cred in monade , ingeri asezati pe trepte , pesteri .
Cred in oameni si in tot ceea ce vad in ei , cred in nimicul lor.
Cred in papuci de casa si lampioane colorate.

Cred ca m-am aruncat din mine cu cate o piatra agatata de gat in cea mai limpede apa de mult prea multe ori .
Cred in vene si in cabluri.
Cred in inimile celor care le poarta ca o garoafa la butoniera.
Cred in actorie si muzica sferelor .
Cred in inutilitate si in ceai.

Cred in ceea ce am crezut pana sa cred .
Cred in armonia primordiala.

Cred ca uneori nu cred nimic.

Stari latente

2011-01-10T05:02:00.000-08:00

No...No you do not have the eyes to see what hides inside of me .

Nu inca nu am gasit magul,vizionarul ,magicianul care sa aiba puterea si rabdarea asta , nici nu cred ca imi doresc asa ceva .

Parca m-am lasat in urma si m-am plictisit sa ma tot caut , abandonul de sine poate nu e un lucru atat de rau , poate il fac din plictiseala si din sila .
Vulnerabilitatea e mecanismul care sta la baza sentimentelor cu siguranta , la baza acordurilor mele interioare , da recunosc sunt o ukulele mica uneori care nu poate satisface pretentiile umane de chitara .
Sunetul meu usor ascutit , prea inalt pentru a fi casa sentimentelor de orice natura.

Am obosit ca fundamentul principiilor mele sa functioneze mereu pe fondul unui "where did your heart go missing?" .
Inca mai am culori necesare sa pictez magia , nu vreau sa ma pierd in alb.
Pentru ca inca mai cred in magie si in transparenta ei .
Pentru ca nu e nimic gresit in betiile dionisiace alternate cu suferinta tragica.
Pentru ca nu asteptam zorii sa vedem retragerea zeilor din miturile pe care le prindem intr-o sticla veche si le aruncam in mare .
Pentru ca sperantele naive sunt doar masca contemplatiei pure in care asisti la stingerea luminilor din tine.

"Adevaratul act filozofic e mortificarea de sine"-Novalis.

Idealul cu adevarat absolut a fost desfintat ...
"Eu nu apartin cu adevarat nimanui ...nici macar mie "
Ramas bun.

The devil grins from ear to ear when he sees the hand he's dealt us
points at your flaming hair, and then we're playing hide and seek
I can't breathe easy here, less our trail's gone cold behind us
till' in the john mirror you stare at yourself grown old and weak

and we keep driving into the night
it's a late goodbye, such a late goodbye...

Ultimul turn din lume

2011-01-02T06:49:00.000-08:00

There comes a time when we no longer say: my God. A time of absolute purity. A time when we no longer say: my love. Because love proved useless. And eyes don’t cry. And hands only weave in rough work. And the heart is dry.(Carlos Dummond de Andrade)

Am inghetat ... Patul meu e singura strada pe care trec , mainile sunt ca o alee incetosata , arterele ca o apa ce curge incet pe patura de ciment , iar ochii o casa parasita care adaposteste 3 acorduri(sol-re-mi minor) de chitara sterile.
Da...noi , noi suntem acrobatii iscusiti ce au uitat sa faca salturile vietii , da noi suntem cei cu hainele rupte care traiesc in turnul destramat al lui Thomas Cole.
Singurul loc in care putem trai e un tablou , doar acolo ne eternizam si uitam de noi si de lume .
Locuim aici chiar daca peretii sunt daramati , chiar daca vapoare din cuvinte ne lovesc peretii noaptea , chiar daca imi inghit cuvintele de frica sa nu se prinda intre ele si sa devina cantec(de la atata singuratate).
Turnul asta e singurul loc unde dam foc frazelor neintelese si se incapataneaza sa renasca din cenusa .
Am prins toate apusurile cu tine , rasaritul s-a nascut odata cu noi , s-a nascut din chimia mainilor noastre stangace , s-a nascut din alfabetul infinit al padurii simturilor tale .

Nu e nimic complicat , nu e nimic complicat ... Cum sa nu fie complicat cand locuim intr-un tablou ? Defapt doua primul din care te-a rupt a fost The Garden of Eden , tot al lui Cole si asa incet cu ochii inchisi am mimat si noi paradisul artificial.

Ne-am pierdut iar e scriu acum ce o oda gasitului ce nu a fost gasit niciodata.
Ai dreptate ochii mei nu pot vedea nevazutul din tine ci doar fuga cirezilor de licurici de umarul tau.

La cumparaturi.

2011-01-01T12:04:00.000-08:00

Femeia obiect e ca o harta , nu are unitati de masura , nu are miscari bine calculate , nu are trasaturi de felina , traieste mecanic si incet , uita sa uite si serveste taceri la 5 dimineata , cel tarziu 6.
Nu ii place contactul cu soarele , prefera noaptea , ceata , abisul si s-ar lasa devorata de hazard oriunde si oricand ; de cand au devenit prieteni se simte echipata pentru a face fata mai bine repulsiei .

Fuga-fuga trebuie sa faca parte din sistemul central de functionare al femeii obiect - fie ca e road runner , fie ca pare cand autista, cand frigida , cand vulnerabila cand ipohondra psihanalitic suferinda de toate tulburarile de personalitate de la narcisic la schizoid ...

Pierderea-obligatorie , pierderea de sine , in sine , cu sine , langa sine - asigura securitatea turnului de nisip in care locuieste femeia obiect , o naluca absurda cu o doza de intelepciune (vulnerabila la frig ).

Lupta- ascensiunea spre bine e defapt ascensiunea ei catre nimic , urmarind " i'm tired of feeling nothing give me something" asteapta scurgerea sperantei din cine stie ce sticla - din cine stie ce pestera .

Gaseste pesteri cu diferite chipuri - si isi aminteste chipul luminos care te ia din intunericul protector e chipul damnarii . . . E singurul soldat al imperiului negru , e singurul medic-vindecatoare a apusului sangeriu mereu aduce diminetile la timp in propriul sau pat - si cu fiecare chip aduce o noua fuga si o noua prabusire.

Mi-au ruginit gandurile , mi s-au asprit palmele .
Sterge-te de albul scrumului tau cand vrei sa mai misti materia carnii mele.

A fi si a vrea

2010-12-29T12:47:00.000-08:00

Dimineata m-a suprins citind Portretul lui M - autismul in contextul schopenhauerian al etapelor vietii e definit prin "a fi" si nu prin "a vrea " - a fi in modul cel mai simplu , a lua lucrurile asa cum sunt , concret , curat - a vrea - a sti sa distingi intre trucaj ,disimulare ,intentii si onestitate ,lucruri spuse simplu si direct.

Asa ca hai sa fim i-am zis constintei mele si a cazut instant intr-o betie dionisiaca , m-am trezit inconjurata de satiri , tarata intr-un val de rosu si negru - unde simtirea cazuse in amortire si visul era singura punte catre real .
Infernul este pentru Dostoievski un loc in care nu se poate suferi - deci intr-adevar suferinta are origine paradisiaca , edenica . Ce naiv totusi sa ne impunem limite , sa actionam cu degetul stang la ora 12 pe buricul decetului drept al "obiectului" pasiunii noastre , calculat , mecanic - sa numim acest lucru limita salvatoare .
In fond oamenii incearca sa se salveze de la suferinta nestiind ca totusi un Supraeu va prelua "the hard work" .
Ratacirea in epuizabil si in domeniul carnal presupune o dezechilibrare , o situare pe planul secund a materiei spontane , intuitive , imaginative si o fecundare in efemeritate .
Iarasi gresit pentru ca efemeritatea nu presupune ca nu te vei rataci niciodata - dar pare mai usor sa te ratacesti in labirintul dedalic cu himerele sale atunci cand permiti aparitia instaurarii domniei instantei spirituale .

Revenind am inceput sa ma plimb cu constiinta prin Arcadia tot cautand si cautand-calcam cand pe scoici , cand pe nisip , cand pe fire de iarba ,pe diftongi si triftongi si degeaba.
In afara de temerea de a ma pierde intr-o zi pe mine si putinul frumos ramas , mi-e teama de frigul din oameni .
Cand locuiesti intr-un om si opacitatea domina structura sa interna - e frig si e bezna - e atat de frig incat e iarna , iar iarna capata atributele tragice ale unei siberii , doar in siberia alba , rece , frivola si neclara se pot eterniza sentimentele. Doar in bezna se poate forma nucleul emotional rezistent la frigul uman -50 de grade pentru sertarul cu emotie .

Nu stiu ce sa fac , nu stiu ce sa spun , nu stiu de unde sa gasesc macar aceea ata subtire pe care trebuie sa inaintez ca un acrobat dar cu toate acestea sa gasesc acel drum dinainte construit cel putin pentru primele clipe ale zilei .
De parca Hilde ar trai in lumea numita "cuvintul care epuizeaza" , de parca cuvantul "dor" m-ar consuma complet si ar instaura sila in trupul celui care aude cuvantul , o sila fluida si macabra . Ca si cum "as putea sa " e viermele de pe strada lui Horia Garbea , "dar strada asta e un tub viu / un vierme cu numele meu / si la capatul ei nu sta nimeni / nu ma asteapta nimic.
Daca a oferi e vazut ca deja ca o tulburare de personalitate schizoida , daca a vedea are sens restrictiv - in domeniu arhitectural si plastic- daca as suspina si mi-ai zice ca eu am crescut in afara lumii , ca si cum deja as fi un pom vestejit - toti am fi copaci in afara raiului si rodul (sentimentul ) ar presupune tradarea noastra , sentimentul fiind insusi finalitatea si hazardul .
Nu va ramane nici pomul din noi ci vom ramane obiecte capabile doar de gestionarea dosarelor interioarelor noastre , iar arhiva mea e deja plina si bilantul sentimentelor e tot pe - .

Lasa-ma macar o clipa sa incerc sa-ti desurubez cerul de teluric .
Lasa-te in plutire chiar daca e doar visul .
Stim - durerea doare si orice moarte e tragica.

Conversatie imaginara cu bunicul meu

2010-12-23T03:43:00.000-08:00

Inexplicabil sunt fericita.
Inexplicabil iti multumesc.
Tu sa ramai cuminte imi spuneai acum 8 ani , de aici , din acest no man’s land am cam uitat sa uit , recompun puzzle’uri si ma intorc la fel de fragmentata in cuibul matern ( ca la Popescu “sufletul sta in trup ca in ma-sa”, dezorientata si cu palmele la fel de aspre ca un ger Siberian.
Cu drag si dor tot caut .
-Si cum merge cu cantecelele despre banalele baloane?
Daca m-ai intreba asta ti-as zice ca am crescut asa mult incat fetita cu baloanele a plecat departe sau a tremurat viata in ea atat de tare incat s-a speriat si mai mica si mai slaba si a disparut complet ..
-Cat de departe ?(tot nu vrei sa crezi ca a disparut de tot)
Departe de tot.
Daca m-ai intreba daca sunt inca speriata de brutalitate si de fiarele albe ce rup gardurile sufletului – ti-as spune ca sunt mai speriata ca oricand dar ma apar.
Cat de dor…cat de nesfarsit de dor imi este sa ma iei in brate si sa ma tii pe umerii tai , eu sa iti arat tot soiul de semne ciudate pe cer si luna si tu sa imi spui simplu : astea sunt legile firii . Sa nu te scuzi pentru viicile tale , sa nu incerci sa le repari cu binele nemuritor ai ochilor tai mari si albastri.
Sa ma rogi sa uit de parcul copilariei mele , “gradina asflaltata” a spitalului Fundeni , sa ma rogi sa ma iert si sa fiu mai putin aspra cu cei ce nu fac nici un efort sa ma inteleaga.
Sa ma reinveti sa bat cuie in garduri si sa atarn in ele tot ce e urat si descompune . Sa ma inveti iar sa scot cuiele cand ma vindec .
Sa ma consider iar lipsita de logica si plina de joc , sa imi amintesc de cum am curatat casa sufletului bunicii asteptand sa te intorci acasa.
Sa imi amintesc de fata care credea ca se poate , daca tu crezi si lupti se poate ..

P.S : cheile sunt tot sub presul din fata usii , intra data viitoare cand mai vii , ti-am pastrat vin demidulce si soare in cana , nucul de langa casa inca asteapta sa tai ce-I uscat din el .
Iti multumesc ca din cand in cand iti mai suprapui cate un gand cu constiinta mea .Iti multumesc pentru simplitatea zilei de azi-astept sa ne scriem iar in aceeasi tacere metalica.

Ludic sau tragic?

2010-12-15T10:20:00.001-08:00

Sunt un punct negru pierdut in albul tau , uneori ma ascund asa bine pe sub norii din toracele tau sau in luna din palme incat nu ma vezi sau ai impresia ca eu as fi un semn din nastere .
Alb si negru , ce pacat ! Multi ar fi spus ca noi suntem tabla de sah pe care s-a nascut dragostea , ce naiva eram , tu doar ai aruncat culorile , frumoase mainile tale , imi placeau mai mult cand nu erau pensule , cand nu aruncai toata culoarea si efervescenta pe o tabla de sah .
Murdarie , murdarie si neantul in diferitele lui forme : tacerea si absentele tale . Nu ai venit si nu o sa vii.
.................................................................................
Te-as contamina cu negrul meu sa iti fie si tie la fel de sila cum m-ai facut pe mine sa-mi fie sila , ti-as da sangele meu sa iti ajunga , sa iti vampirizezi obiectul , obiectul da , nu conteaza numele ci conteeaaaaza…. SCOPUL !
Schopenhauer vedea in muzica o puritatate aparte , puritate care se va fluidiza intr-o divina nulitate .
In intuneric mereu esti mai cald , in intuneric nu te mai gandesti la autocreatie , intunericul pentru tine e doar élan .
Asa ca hai sa traim viata fara urmari , sa umbram dezbracati intr-un intuneric mai rosu ca primul inger ce a savarsit un pacat sangeros , hai sa ne sfasiem si hai si mai bine , venind iarna sa ne luam cadouri .
Am sa iti iau o stea (chipurile e calda) si voi lasa sa te joci cu ea pret de o apocalipsa si apoi te voi lasa sa o adapostesti pe culoarele dedalice ale mintii tale .
Ai obosit ? Am obosit si eu , sa te scriu , sa ma scriu , tu te vei cupla acum cu tacerea si eu voi astepta sa iasa constelatii din tine sa trezeasca Supraeul . Va fi o lupta a constelatiile , o lupta cu natura moarta si universurile artificiale din trupul meu fragmentat.
O sa ma trezesc din cosmar , o sa iti fac ceai si o sa imi tremure mana pe cana , o sa plang , o sa ingenunchez , o sa iti scriu , o sa ma dau de gol spunand ca sunt femeia rupta din poemele lui Adrian Suciu „stau
în singurătatea mea ca melcul în singurătatea lui”,
a spus; a tot scris şi-a şters pe-o hîrtie;
a răsturnat ceaiul pe masa neagră. În
viaţa oricărei femei, m-am gîndit,
se intră pe uşa din faţă.
Usile sunt mecanisme complicate , deschid si inchid , ai parte de finitudine daca nu le deschizi si de infinit daca deschizi , vei gasi doar suflet si nu carne. O sa contruiesti din mine tuneluri spre lume , o sa faci din mine chei pentru cine stie ce case , o sa faci din mainile mele sfori pentru a te agata de toate fericirile tale .
Exista riscul sa construiesti din mine tuneluri spre lumea unei femei pe care n-am vazut-o niciodata , o sa ma consume pana nu va mai fi nimic , o sa devin un act , o sa iei autorizatii , titluri de proprietate , o sa ai sfori si chei .
O sa te urasc pana cand o sa locuiesti in mine , o sa te urasc pana o sa iti fiu casa , o sa fac din tine un copac roditor , in care fructele sunt lutul si dezamagirea , abisul si tacerea , o sa te victimizezi , o sa plangi si o sa rupi din tine , o sa te stergi pe picioare de atata mine , ne vom trada brutal , vom suferi schimbari de consistenta , vom trece dintr-o realitate in alta si vom pleca impreuna fara sa stim unul de celalalt.
Iar femeile si barbatii care ne-au iubit vor muri de plictiseala iar noi ne vom imbata cu empatie si ludic , iar maine vom locui pe o insula evanescenta …

Moartea mea din flori-Dupa chipul si asemanarea mea

2010-12-03T07:31:00.001-08:00

Moartea mea din flori

Ea ma iubeste . Si nu are decit o singura dorinta : sa ma vada ingropat in Cismigiu , la leagane , la nisip . Sa am gropari numai copii . Cu lopatele si galetusa . Sa ma ingroape de dimineata pana seara , in fiecare zi . Ea stie ca nu-i pe lumea asta mormant mai bun ca-n Cismigiu . Numai de la atata si atata joaca ti se pot odihni bine pacatele .Si sa mai vina si ea din cand in cand sa-mi faca cate un monument , un castel din nisip.
Ea-moartea mea din flori.
*
Bineinteles ca a ramas si gravida cu mine . Si nu numai o data - de nenumarate ori . Ramanea gravida numai cu lacrima . Ma punea sa pling in ea toata noaptea .
In ea-in moartea mea din flori.
*
In fiecare seara,dinauntru , din pervazul oglinzii , fluiera ingeru', languros , dupa ea . Ca trece zi de zi pe strada asta a lui si-o stie si-o place.
Pe ea-moartea mea din flori.

DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA MEA : Manechinele din vitrine trebuie sa aiba vreo 25 de ani . Ele sunt totdeauna elegante . Zambesc. Au fruntea inalta . Au un tonus bun. In fata vitrinei se opreste un baietel , se uita lung la ele si-si spune :" Ce bine o sa fie cand o am sa fac mare" . In fata vitrinei se opreste un batran , se uita lung la ele si-si spune .: "Ei, pe vremea cand eram si eu tanar..."

Tenebrele nocturne

2010-11-23T06:43:00.000-08:00

Ma cunosti?
Nu.
Ce vrei de la mine ?
Nimic.
Atunci ce cauti aici?
Nimicul neintamplat dintre noi.

El este un individ problematic cu capacitate de a anticipa. Acum el e capabil sa anticipeze lucrurile negative pentru ca doar ele vin , ele vin , suna la sonerie si apoi fug si se ascund , apoi devin substratul altor lucruri mult mai rele .
Lucrurile negative au functia de concetti, de contraste , pe modelul petrarchist " Moartea mea cea vie" , pentru ca tortura si deprimarea devin atributele dulcetii si vietii .
Cum e cu putinta?
Tortura si durerea ... ele intensifica dorinta creind in individ acea plenitudine pe care o da statornicia unei simtiri.

Cat despre modernismul din noi dragilor ...Incordarea moderna = elanuri suprapuse , dualismul simtire-cuoasterea , cu mentiunea ca aceasta cunoastere mereu va incerca sa opereze asupra simtirii .
In schimb atunci cand simtirea depaseste cunoasterea ...totul se spiritualizeaza .Insa totusi in spatele platonicului , in spatele iubirii spiritualizate zace el ... El sufera de nostalgie iremediabila in etapa a doua. El pare a nu-si dori nimic .
Ea se intreaba daca ar putea merge intr-un mediu reconfortant , intr-un parc mic , o gradina , o curte , un loc unde s-a nascut fericirea lui plina de tensiune.
Si se intreaba...
Merge prin casa , prin nisip , prin apa , printre scoici , gaseste o tensiune salvatoare , insa nu gaseste formula de a darui unui om o tensiune salvatoare .

-Ia bade si tu o tensiune salvatoare , mi s-a zis Abcd ca e remediu , mi s-a zis ca acolo e lumea ideala.
Dupa 10 minute el nu mai era acolo , cine stie unde era , numai ca seara el se asezase instinctiv in genunchii in fata portitei ce deschidea visele mele , mi-a zis totul numai cu ochii:
Maine ma las de muzica . Dar eu maine ma fac ceasornicar , vezi tu , dar nu orice ceasornicar , ci pe luna !

El e mereu aproape , el e mereu matinal cu toate acestea el zilnic isi cauta departarile , el vrea sa fie ceasonicar pentru un cer de hartie vesnic calator(si pentru luna).
Ai grija maine cand involuntar o sa iti tragi un scaun si o sa te asezi la usa visului meu , in spatele usii mereu e revolta si chinul tau , de tot ai ajuns pana aici mergi spre mai departe , mai e doar un pic.
Pana unde ?
Pana in subteranul cuvantului ce ne leaga.
Astazi ti-am coborat toata toamna pe deasupra cartierului tau ...
si pentru ca a vrut sa plec azi mai mult ca niciodata , el este barbatul peste care a cazut tacerea.

Sper sa te vad zambind , sper sa lasi o scrisoare , Hilde am inaltat orase spre luna , ia-l pe al tau .
A fost darnic , dupa 10 ani , mi-a dat o tacere , i-am multumit .
"...azi a ajuns la mine tacerea si fumul tau"

priveste-mi ochii si lasa-i pe ai tai sa priveasca inauntru(fara teama).
nu mai lasa se ingusteze toate drumurile spre tine
Acesta nu este nici macar un spectacol induiosator,ci doar un suflet de om.
Aceasta e o zi impaturita inutil , asezata pe rafturi deasupra liniei universului...
Durerea ne plictiseste si cu toate acestea pare o regula inventata de Noi la care ne supunem cu tandrete.

Trebuie sa plecam de aici , e intuneric (despicat in fante subtiri) , cand vom ajunge la capatul cuvintelor noastre sigur vom straluci indelung.

Trecatori,ceata,ascultare,mare

2010-11-21T10:46:00.000-08:00

Cand m-am trezit peretii aveau culoarea marii asa ca atunci cand am pus picioarele pe podea ma asteptam sa fie nisip , ma asteptam sa fie cald , vroiam sa vina un val ,vroiam , vroiam si cand am simtit apa credeam ca era chiar un val .
Nu-i nimic mi-am zis deschizand bine ochii e doar un pahar cu apa ...Asa ca dupa ce m-am lovit de dimineata si firesc dupa ce am reinventat alfabetul (fac asta de 3 ori pe zi ma mentine tanara, va recomand ) ... mi-am notat pe marginea unei file , astazi nu ploua , astazi se zambeste si am plecat.
Am mers printre oameni , i-am observat cum ii observ zilnic , pe cei cu carti de vizita vizible , pe cei cu inima in buzunarul drept de la camasa , pe cei cu zambete pe umar si pe cei indragostiti.Pe omul a carui palarie pluteste deasupra norilor, pe fata ce merge apasat si e mereu tacuta .

Si apoi am mers , am mers , am mers pana am ajuns om fara voie : o bucata de carton care devin cutie goala ori masca a cerului .
Am fost masca a cerului si sub masca mea am stat in orasul launtric ...Nimeni nu te observa aici.
caut o strada.
caut...
caut...
pe ecranul mintii se afiseaza : eroare de conexiune.
revenim...fara rezultat.
Ma pierd pe toate strazile sau pierd toate strazile , apoi le gasesc , le ingramadesc si aleg una la nimereala.Invinovatesc orasul pentru ca nu-i gasesc strazile si marea lenesa ce zace in paharul meu de 2X2 dimineata .
Apoi numar strazile pe pasi...
1 pas,2 , 2 si jumatate , 3...Am ajuns.
Sa am curaj ?
Hai sa le multumim astazi strada aceasta mai poarta un nume , orice strada se naste a doua oara cand apare sensibilitatea . Le-am lasat si lor putin din mare. O mare pe care nimeni nu o poate smulge .

Uneori cred ca merg spre nicaieri , in toate directiile ...
Ma bucur ca am putut sa te privesc ca o pata , o pata de soare pe marea din paharul meu , banalul meu pahar cu apa !
Si uneori , noi oamenii nu suntem altceva decat o lanterna ratacita pe Campia Licurici.

Aer

2010-07-18T01:21:00.001-07:00

Zambesc , cu acesti 2 nori de buzunar stransi intre degetul mic si inelar, te privesc si zambesc in continuare . Cum iti iei privirea de la mine ma uit in alta parte si incepe ploia.
-Ploua spui tu sec
-Da ploua si imi musc buzele ca sa nu plang.
-Uite ce fericita e ea si ma iei cu mana dupa gat.
Inghit in sec , da sunt fericita. Sunt atat de fericita ca ma doare . Eu tac si te intreb
Unde esti?
La capatul lumii. Tu?
La celalalt capat al lumii.
Te-am asezat pe un raft, camera mea e plina de tine , cearceafurile mele sunt pline de tine , podeaua e plina de semnele tale si peretii miros ca tine , aerul nu mai e ventilat si gata , tu esti aerul , semnul , cartea , cuvantul .
Da sunt abatuta. Mi se intampla des uneori . Nu stiu , ma opresc dintr-o data din gandurile la tine si e vid. Nu mai e alt gand . Apoi ma gandesc la actorie , ma opresc si nu mai apare un alt gand .
Cu mana desenezi cercuri pe mainile si picioarele mele. Sunt transparenta. I want to be painted black.
De ar exista un buton care sa imi reveleze transparenta mea la momentul x …ei…as vrea atunci o galeata mare de vopsea sa fiu un corp opac si atat !
Atat !
Da-ti-mi o vopsea neagra…
Acum…
Acum…

Oglinda?

2010-07-16T11:53:00.001-07:00

Oglinda imi intoarce spatele nu tocmai la propriu dar imaginea fetei mele nu apare, totul e gol in afara de plinul spatelui meu.
Am cumparat custi pentru fericire
Da , ti-am cumparat si o cutie de nasturi noua
Pentru amintirile noastre viitoare
Gresia din baie a inceput sa rada cand a auzit de cutia de nasturi si s-a spart putin
Sper sa nu te superi dar stii si tu ce se intampla cu gresia , cu oamenii , cu animalele cand le povestesc de noi , incep si rad.
In miezul noptii stau si te astept cu tot cu custile pentru fericire
Cu tot cu iubirea genuina
Cu tot cuvintele
Cuvintele te asteapta la miezul noptii
Cand nu vii isi iau jobenul si palaria se urca in trasura , sau daca sunt sub 50 se urca pe un manz negru catre mai departe.
Nu ai venit.
Si nu o sa vii.
Sunt acel therapist al lui Renee Magritte , cum iti zic mereu sunt transparenta .
Un magician care are jocul in el.
Cusca cu pasari imi trece prin pantece.
Porumbei albi ar zbura spre tine la fiecare spectacol.
Mi-as modela mainile.
As face din ele pene .
Ti-as scrie poezii si in somn si ar zbura catre tine sa iti aduca un somn linistit.
Din zecile de poezii s-ar face un poem.
Intr-o zi o sa ti se faca mila si il vei lua de pe drumuri
Il vei agata deasupra patului tau.
Atunci toate piulitele ruginite ale creierului meu vor deschide seiful , da , da cel pe care il tineam inchis.
Atunci va veni indepartarea.
Atunci poemul agatat deasupra patului tau va deveni un glob de gheata .
Tic-tac.Tic-tac.
Nu-ti ramane decat sa astepti frigul unei siberii albe si furtuna.
Deasupra patului tau doar tacerea.
Toata lumea e aici.
Tu ar trebui sa fii departe !
Ia-ti dracului o harta.
Si pleaca !

bunicul meu partea 1.

2010-06-17T08:50:00.000-07:00

Pielea lui inca nu era acoperita de riduri , si mainile lui erau atat de muncite incat pastrau textura tineretii lui. Cu mainile acelea da , cu ele muncea zi de zi , statea in soare , se lupta cu pamantul , il mangaia , il curata , ii vorbea . Inca imi amintesc chipul lui pe patul de spital slab si tuns la chelie , nu mai era omul puternic si impunator , vorbea in soapta , abia se mai tinea pe picioare . Era un om atat de demn nici macar nu m-a mai primit in salonul sau am stat la usa , mi-am sters repede ochii , i-am zambit si am plecat , bunicul meu nu a stiut niciodata cat de mult l-am iubit . Cat de mult in iubeam in zilele de vara cand ma opream la cine stie ce carciuma sa ii cumpar mici. Bunicii mei iubeau micii , micii din balci, din carciumi , de acasa , de pe jaratec.
Imi amintesc ca aveam 11 ani si ma plimbam cu mama. Nu noi nu mergeam la cumparaturi , nici macar la plimbare ci la spital. Spitalul era biserica mea.Alb , alb , cumplit de alb . Visam alb , gandeam alb si mirosul ala nenorocit de spital era TOT ALB . Nu ma pot opri din plans de cand am inceput sa scriu . Doamne cand il vedeam pe bunicul meu in picioare iar aveam totul. Eram eu , eu o fata incredibil de bogata spiritual cu omul asta minunat si care a aflat ca e bolnav prea tarziu. La inceput cand era internat si nu stia ,toti il amageau ca e altceva . El era insa mult prea inteligent.
-Am cancer nu ? o intreba el pe mama
-Nu , cum sa ai cancer.
Cancer, metastaza cerebrala , bunicul meu a murit in chinuri groaznice , bunicul meu NU mai putea vorbi , iar eu , eu un copil de 12 ani umblam prin manastiri sa ii caut vindecarea. Dar nu bunicul meu s-a vindecat ci eu m-am vindecat de toata umanitatea , de toata bataia de joc , de toata sila odata cu moartea lui .
Nu am fost langa el. Nu… ma plimbam pe afara . In aceeasi seara l-am visat . Visul incepea cu sfarsitul bunicului meu .

Dana Mandru-Flacara

2010-06-13T08:31:00.001-07:00

Probabil asta sunt eu . In forma bruta.

Risc, imi spusesem candva, nu se poate sa nu l fac sa ma iubeasca intr-o zi, si mi am pus in joc toate armele. In spatele amabilitatii cu care ma cucerise la inceput, zacea un munte de indiferenta care pe mine, indragostita, ma facea sa sufar ingrozitor la orice intalnire cu el.
- Chiar nu-ti dai seama ca tin la tine? I-am spus
- Ba da , raspunse el sec.
- Si n-ai nimic de spus?
- Marita-te cu mine.
Bucuria mea fu prea mare ca sa mai analizez tonul, gesturile, privirea pe care mi le adresase in acel moment . I-am sarit de gat spunand printre lacrimi da. El statea impasibil . Cand apropierea mea il deranja prea tare, ma indeparta cu palmele.
Nu simtea nimic, nici ura, nici dispretul, nici mila, dar - ce era si mai grav - nu simtea dragostea.
Emil s-a casatorit cu mine pentru ca era un om destept care-si intelesese rolul pe lume si care trebuia deci sa se supuna si el ca oricare altul, legilor firii. Dar fara sa iubeasca.
Anii treceau , fara sa aduca schimbarea mult sperata. Imi doream un copil . Era singura sansa de a-l transforma intru-un sot si tata sensibil. Intr-o seara, la cina noastra muta in doi, in timpul careia Emil privea plin de interes ecranul televizorului, i-am marturisit ingrijorarea mea
- Nu vrei copii?
- Noi sa fim sanatosi, ca in rest…
Emil rostise una din cele mai lungi fraze din viata lui, fraza vietii sale. Cum putuse spune una ca asta? . Privea prin mine ca printr-un geam. Nu-mi zambea. Nu-mi rostea nici numele. Cât despre altceva...nici vorbă.
Am fost sfatuita sa divortez. Am fost tentata sa-l insel. Am fost la un pas de a-mi pune capat zilelor. L-am rugat sa ma iubeasca. M-am tarat in fata lui. L-am amenintat. L-am lovit cu pumnii . Am facut totul pentru a-l scoate din indiferenta .Zadarnic .Am renunţat..Acum sânt o femeie monstruoasa .El m-a modelat, el , cu privirile lui de gheata, dupa propriu-i sablon .Ce sa mai salvez din mine si cum?
In vocabularul lui Emil exista, totusi, toata gama cuvintelor frumoase. Dimineata ma intampina cu acelasi dezacordat “iubito”.
- Nu-mi mai spune asa.Nu-ti sunt nici iubita, nici prietena, nici sotie. Nu-ti sunt nimic! Nici macar nu exist pentru tine. Nimic mai mult decat o tovarasa de apartament
M-a privit rece, ca de obicei,a spus un “Bine” si a parasit bucataria.
Cu toate acestea, sotul meu se adaptase perfect pe calapodul casniciei, jucand rolul sotului ideal, pe care orice femeie, poate, si l-ar fi dorit daca nu ar fi avut pretentiile mele stupide de a primi nu dragoste, dar macar putina atentie. Tratamentul sacaitor, pe care i-l administrasem lui se intorsese împotriva mea. EU ma vindecasem, nu el. De dragoste, de speranta, de tot. Eram ceea ce era si el: un seif blocat, al carui cifru fusese uitat cu buna stiinta. Imi ferecasem inauntru toate sentimentele, bune si rele, laolalta. Cine avea nevoie de ele? Dar ştiţi ce e incredibil? O data cu decaderea mea iminenta, in ochii lui se naste o lucire noua. Ma priveste. Straniu, zambeste! Se apropie de mine si ma saruta pe frunte. Acelasi “iubito” de odinioara pare sa ia amploare, la inceput timid, soptit dupa ureche, apoi descatusat, din ce in ce mai rasunator. Ingenuncheaza in fata mea, se taraste, cersindu-mi o vorba. Ma ameninta. Ma loveste cu pumnii. Nu mai am ce-i oferi. Acum sunt Emil cel de o viata. Rigida si fara expresie, in timp ce el, stupefiat la picioarele mele, nu-mi accepta atitudinea. Il evit, pentru ca nu stiu ce ar trebui să spun.Nu simt nimic . Acum ii dau dreptate . Sa nu simti nimic e fantastic!

Hai tu ! Hai sa ne banalizam !

2010-05-21T04:27:00.001-07:00

Valul de cenuşă mi-e casa. Nu cunosc omul . De ce? Pentru că nu mă cunosc pe mine , doar că ochii m-au amăgit într-un moment spunând da Raluca te cunoşti acum va fi bine. Nu am curaj pentru că curajul e o piatră cu care arunc în mine ca să văd ce pot lovi in spatele vălului meu.Aproape nimic , cu toate asta e ceva.
Am scos la licitaţie pe ebay o duzină de lacrimi , pe care le-am vândut ieftin unui nor ce uitase a mai lacrima după ce şi-a pierdut toata familia într-o furtună provocată în graba. Nu mă hrănesc cu mare lucru doar mai fur de prin beciuri conserve ca să găsesc Drumul lui Cormac Mccarthy când voi ajunge la mare le voi da drumul . Am criogenat toate elementele frumoase ce mi-au fost dăruitela naştere într-o pungă de plastic , bio domnule , chipurile , adică poezia, muşcatul cuvintelor , muzica doar doar că o sa fiu demnă de a fi acolo undeva în scenă, pentru voi, pentru voi toţi.
Nu a mers , dar ce să mai vinzi , amintiri de un minut , iubiri de o noapte ? Nu acum îngerii cumpără doar sandale aurite şi aventuri de prin ţara nimănui. Îmi era teamă de ţara asta până am aflat că e a mea . De ce nu mi s-au dat şi mie la naştere brăţări şi cercei de aur cu bobiţe, sîc! Nu ştiu.Să fi fost de vină faptul că eram plinuţă şi s-au gândit domnule să am loc , aşa dolofană cum eram să încalc vre-un unicorn şi să scriu poezii despre un dop de bere pe la 5000 de metri , ca să fiu shic şi UNICĂ , prin ceva .
Îmi place să merg cu tălpile goale , prin ploaie , pe iarbă , pe nisip , pe gânduri că uneori mă zdruncină euforia atât de tare încât calc pe gânduri în amintirea copilăriei în care visam şi eu să calc pe struguri , doar , doar apare mustul de la care inevitabil mi se făcea rău de fiecare dată. Dar acum să fim serioşi alles geht voruber şi orice copil serios care se maturizează trebuie să uite de călcatul pe gânduri şi să treacă la lucruri mai serioase adică la deteriorarea amintirilor , la umiliri , la mâncărimi de torace doar ,doar că parcă ţi-ai scoate toate sentimentele bune din suflet şi aş muşca din ele sănătos ca dintr-un măr verde . Şi ca să vezi când dupa sute de ore de chin scoţi sentimetele pe unde poţi, pe urechi , pe gură , prin artere, prin humerus , constaţi fericit că nu ai viermi în suflet , ci doar o furtună cu un fulger care se prezintă constant la datorie şi îti cere de mâncare . Tu , aşa fără suflet cum ai rămas îl mai şi cerţi pentru impertinenţa lui , Sir Fulger chiria pe luna mai !Auzind nu doar că il pufneşte râsul dar se duce să îti ia şi o bere că ai simţul umorului.
Hai noroc !

Cuvantul muncit cu grija

2010-05-11T13:58:00.000-07:00

Ochii mei sunt un morman de praf prin care curgi
Fara ochelari imi pari o broasca testoasa fara carapace
Izgonesc cuvintele catre Siberia totusi le voi o haina de blana
Mostenita cand eram copil.

Ce ai tu ? Tu ai o tacere perfecta aproape premeditata.
Tu privesti in ochi femeile si mereu le suprinzi cu aceeasi replica
“Iubito, cad stele in irisul tau”
Eu vars cafeaua pe podea doar ca sa imi amintesc de clipa in care ziceai
Ca in parul meu mereu e toamna.

Intre noi a fost mereu un zid de matase, o rochie de femeie.
Am refuzat sa ma mut cu tine din cauza ca pe luna mereu e vara
Prea cald.
De multe ori ma pierd prin lume si intreb necunoscutii daca te-au vazut
La fel de banal le spun ca locuiesc in tine si ca stam langa o gara

Noi am trimis scrisori tuturor pentru ca toate nu aveau adresa
Noi nu ne-am cunoscut niciodata dar mereu am scris despre inflorirea
Apusului.
Imi e teama de numele tau
Numele tau a nascut toamna in parul meu.

Tu nu esti aici , sunt doar eu asezata intre doua poduri prost luminate
Clipesc din ce in ce mai des in speranta ca o sa te aduc aproape
Cu tot cu jobenul tau negru si papionul argintiu.
Tu esti cu mine in toate distantele mele –
Cum sa te gasesc , daca tu te tot cauti, te cauti…
In apa fantanii ochilor din care niciodata nu ai baut?
In zgomotul ceturilor pe care nimeni nu le-a strabatut?

P.S: Te astept la masa, tot acolo in mansarda veche cu ceruri transparente, inventand nimicuri.

Hai

2010-05-07T04:08:00.000-07:00

HAI
HAI
HAI
HAI doamna ce ...
Ce tot astepti?
nu vezi ca se face intuneric?
Hai spectatorii asteapta
catelul si pescarusul
sa nu mai zic de zecile de personaje
din mansarda
Trage , odata !
Nu-mi spune ? Ti-e teama deci?
Daca nu tragi acum nu ,
Nu se mai tine nici un spectacol
atat?
Un foc?
doua?
trei?
Pescarusul se pune pe o creanga
Deasupra capului sau
si cainele ii vine lenes la picior
Doamna , nu va suparati
Dar de cand trag poetele
in umbre?
Asa unu esti?
parca iti placea de Platon
si de cifra 3.
Esti singura(tatea).
si ai doua note si-re,
dar nici o iesire..

tacerea ?

2010-04-26T13:06:00.000-07:00

Va plac cortinele? Va place actoria? Dar Romania va place?
Dragii mei ..
Care dintre voi pune banii pe primul plan? Ridicati o mana va rog.
Ooo 1,2,3,4,455666 mhm...O multime! Splendid!
Cui ii place arta?
1,2,3,45,65...ceva mai putini dar fie ne descurcam .
Cine crede ca se mai poate castiga ceva din arta?
0,1;0,2;0,3....0,00007...
E bine tot am ramas la +.

Dragii mei sa fiu iertata.Probabil gresesc sa va spun ca Romania , asa cum spune si o draga persoana mie , e o tara a zugravilor , mesterilor , coafezelor O...Si sa nu uitam o alta mare valoare stilistii. Murim de foame intre un coafat si o tunsoare stylish , ca trebuie sa fim in randul europenilor.
Cu ce? Cu ce ?
Tu , tu stii cu ce se mananca artistii romani? Te rog nu face confuzie intre artist si imagine publica . Artistul acela care joaca in spectacole de caritate si nu ii stie numele , sau il lauda toti (iubirea de dupa un spectacol e un fel de mi-esti drag , de asta pentru ca esti al naibii de bun te uit repede).

Teama de nou, teama de inovatie , e absolut purtabila . E o moda si nu avem ce face. Ori merge spectacolul mai departe , ori gata nu'l mai joci. Si te intrebi ...oare merita uneori ca artistul sa iasa din scoica lui? Scoica asta care se tot plimba prin fel de fel de locuri exotice pana ce ajunge fix in mijlocul lupilor ...sau sa le zic oameni care vin la teatru sau la o galerie de arta cautand sa se amuze, sa gaseasca ceva suse, sa se relaxeze dupa o exagerata munca de 8 ore cand s-au asezat comod la biroul lor pe scaunul negru de piele cu picioarele pe birou.

Ati inteles?! Nu tin sa ajung zugrav si totusi mi-ar face placere sa zugravesc pe mutrele seci la un spectacol o gura mai stramba sau un ochi care priveste doar in sus de jena. Asta ca sa se vada adevaratul spectator. Nu tin sa fiu stilista cu toate astea cine stie poate s-ar afla mai repede ca actrita/sau actorul de pe scena are frizura unei mari lady precum Lady Gaga sau un personaj mai familiar romaniei Puya sau stiu eu. Exemplele sunt luate la intamplare a nu se intelege ca as avea ceva contra lor. S-ar afla mai repede cum se imbraca si cum au parul decat cum joaca .

UNDE ? UNDE SUNT STOLURILE DE fluturi ce curg dinaintea ochilor nostri dupa spectacol ? Unde sunt licuricii care raman o saptamana sa ne vegheze somnul dupa un spectacol bun? Unde sunt golurile in stomac? Unde sunt lacrimile de fericire pe care nu le putem opri? Unde suntem noi? Unde ? Imi spuneti si mie unde se vinde umanitatea acum? Imi spuneti unde s-a dus toata arta ? Imi spuneti? Probabil nici voi nu stiti. Probabil a disparut cum dispar stelele in Bucuresti mai repede decat oriunde in alt loc din lume . S-a schimbat vremea definitiv in neuronii si arterele noastre oare? Va fi mereu frig acolo ? va fi mereu o siberie gri?

Si azi au disparut...toate sentimentele odata cu saci de copilarie in gropi de gunoi , odata cu lacrimi de fericite in ghetari , odata cu caldura in singurul foc mare care ne separa de animalitate.

Dragi prieteni va las ...Am un acvariu plin cu broaste testoase care imi promit ca intr-o zi vor salva arta. Ce ziceti le putem ajuta cumva ?De si-ar prinde toate femeile parul cu clama numita timp , poate am pune lumea pe pauza si am salva arta.

The show must go on.

Incertitudine

2010-04-23T05:32:00.000-07:00

Ma fascineaza conturul mainilor tale parca sunt concepute pentru a'mi tine chipul strans si a-i da o palpaiere de rosu de fiecare data.
Mainile tale stiu sa ma inveseleasca atunci cand sunt o scoica plina de intuneric ... Mi-e dor de noi...Noi , pinguini stand pe plaja imaturi sperand
ca va veni iarna pe cea mai calduroasa insula numai ca sa nu ne separam , numai ca sa nu plece fiecare in coltul lui de lume , in propria lui insula ,
in propria Arcadia.
O...plaja asta e mult prea mica ..e o plaja pentru doi oameni. E o plaja a unui sfarsit apolocaliptic , e o plaja pe care am construit-o adaugand cuvinte,
suficiente de grele cand sa inlocuim kg intregi de nisip , adaugand virgule despartirilor si modurilor in care reusim sa ne ranim . Tot ce am avut cand
am venit pe plaja asta au fost cuvintele , virgulele le-am inventat cand te-am intalnit . Tu,tu chiar crezi ca nu as fi putut trai intr-o lume fara virgule?
Apoi a aparut pauza ... si pe plaja noastra statea o nimfa alaturi de o umbra iar vantul batea atat de tare ...parca vroia sa smulga umbra din radacini,parca
tipa sa ne intoarcem pe plaja aia ...sa ne intoarcem in locul unde ne-am aruncat toate gandurile si unde soaptele ajungeau la tine multumita brizei si apa
....APA era atat de rece incat a devenit oglinda chipului tau ...nu m-am ridicat din fata oglinzii pana ce nu ai venit ...pana ce ultimul tun din lume a anuntat
ultima poveste de iubire.Zgomotul atat de puternic ...aproape ca a spart oglinda in care ma uitam si speriata am alunecat mai mai sa imi frang corzile de bronz
ce tineau aripile ce m-au adus pe plaja. Tu ai sarit si inevitabil te'ai impiedicat ...Am ras cu lacrimi in ochi gandind ca te-ai ranit. Dar erai bine.
Am ras atat de mult incat am acoperit tot cerul cu rasul nostru si el indulgent a stins lumea pentru noi. Pestii se leganau langa plaja cantand ultimul cantec,in
speranta ca fiind ultima poveste de dragoste nu va fi si ea demolata cand ziua va zbura spre cine stie ce alta planeta.
Si asa am ramas noi cine stie pana cand intr-o plaja,o sala de asteptare confort I...cand am terminat de scris toate cuvintele pe nisip, ne-am despartit in silabe
adormind fiecare intr-o ceata , una rosie ,alta aurie promitand ca ne vom trezi pe paginile unei scrisori pe 23 aprilie 2010.

Ode to my ...cup

2010-03-10T11:02:00.000-08:00

Despre viciu

Poezia e singurul meu viciu,
ti-am soptit la ureche si am ramas priponita in ochii tai caprui.
Poezia? Nu fi naiva.
Poezia e viciul omul orb,omului canalie cu ochi de copil.
Da,poezia...spun sec ramanand in mainile tale 2 cani de cafea
Din care mi'am luat seva celor 3 ani de cand ne cunosteam
De ce plangi?intreaba el si se grabeste sa`mi stearga lacrimile
Fata mea e pictura neagra omul se plictiseste repede de alb asa'i?
Iarta-ma dar nu pot sa sparg mainile , cani, nu pot.
de ce?De ce ? cu ce ti'am gresit? da-mi canile si lasa-mi chipul alb
Nu totul se incheie aici si fata cu chipul alb si omul cu maini cani de cafea
Cad in maduva cerului striviti de linia orizontului la 3 dupa amiaza
A ramas doar masa la care si'au dus existenta 3 ani doar cu cafea
Si un bilet ; Ps:Aveti de platit restantele la lumina , plus consumatia de cafea
pe cei 3 ani ..
nu facem favoruri nici macar ingerilor cersetori chit ca sunt goi si frumosi.
semnat:Soarele.

Cantec de alungat somnul

2010-02-12T00:57:00.000-08:00

Se uita pe geam si apoi la ceas
Cate minute mai am?
Si cata drama a mai ramas?
Da’mi o perna as vrea sa ma culc.
Cand dorm , tu nu esti aici.
REfren:E simplu, suntem doua testoase mici
In tinerete eram licurici
Mintea se misca incet si e prea deranjat
Cearceaful pe pat.
Dar azi nu imi pasa ,te arunc …
Te arunc sub canapeaua veche cu miros de cafea
O sa incerci sa ma prinzi de mana dar nu merge asa
Si totusi voi fi altruista iti las o oglinda..
Ai nevoie de un prieten usor
Tu ,eu si oglinda ar fi devenit plictisitor.
Am spart sarutul lui Klimt
Si iar ti’am inundat camera cu iubire
Si cand ma intorc la tine imi vei zice iar
Vand trup de femeie frumoasa pe un pumn de pastille.
De care te intreb?
Pai din alea “de vreau pe altcineva”.
REfren:E simplu, suntem doua testoase mici
In tinerete eram licurici
Mintea se misca incet si e prea deranjat
Cearceaful pe pat.
Dar azi nu imi pasa ,te arunc …
Te arunc sub canapeaua veche cu miros de cafea
O sa incerci sa ma prinzi de mana dar nu merge asa
Si totusi voi fi altruista iti las o oglinda..
Ai nevoie de un prieten usor
Tu ,eu si oglinda ar fi devenit plictisitor.

Despre inceputuri si actiunea de a tine la cineva

2010-01-28T06:40:00.000-08:00

Tin la tine din mimesis , mi-a spus o pasare care isi facuse cuib pe crengile mele. Cum asa? O intreb eu parand surprinsa. Pai am vazut alte pasari care sunt atente cu crengile pe care isi fac casa si asa vreau sa fiu si eu cu tine.
Nu prea difera nici raportul om –om fata de cel om – pasare. Ba chiar seamana mult prea mult . Era o seara friguroasa de iarna cand noi eram pe strada si tu ai lasat sa iti scape un : “I don’t care what they say you’re my girl , and I love you”.Ce s’a intamplat dupa? Pai variante ajutatoare: 1 am cazut pentru ca mi se parea absurd 2 mi s-au scurtcircuitat sinapsele 3 that’s such a nice thing to say. Ei ultima varianta este cea corecta desi cred ca v-ati fi amuzat copios daca as fi cazut . Ei bine nu s-a intamplat. El tot din mimesis a zis asta , el tot din dragul naturii umane de a copia , de a emite automat date false. Cum o fi fost acel minut? Ia sa introduc eu in mintea mea cativa termeni , sa ii tavalesc prin putina inocenta , apoi poleiesc termenii cu elan dionisiac si gata.
Atat de simplu a fost oare ? Da atat de simplu a fost si atat de banal si atat de duzina . ideea de a fi amorezat e asa de frumoasa incat o accept foarte rapid , introduci cuvantul prin urechile mele si brusc se aude o inima batand mai tare , de emotie , iar apoi inima prelucreaza datele si face din ele diferiti pitici si diferite senzatii si brusc ajung pitici grotesti cu gura strambata si cu un ochi inchis si cu unul deschis si senzatiile ele sunt senzatii de impiedicare. Cum nu stiti de senzatiile de impiedicare? Va spun eu . Senzatia de impiedicare se manifesta prin teama , teama de a iesi afara ca stii ca te afli intr-un inghet cerebral si mintea ti-e ingustata la un singur cand dar ca de fiecare data cand esti amorezat simti ca s-au largit orizonturile desi te raportezi doar la minunata capitala a Romaniei pentru ca este domnul YZ acolo. Teama si sila de chipurile care isi strang iar mutritele intre maini si se manifesta pe strazi , pe scarile rulante si ochii tai devin oglinzi si vad toate neajunsurile si toate minciunile , si tu iti spui : ei lasa raman intreaga e doar un cuplu pe rand, cand o sa devin cioburi va fi greu mai multe falsuri si minciuni in acelasi timp , asta ar fi rau pentru mine.
Acum sa fim cinstiti nici un barbat nu este atras de femeia ciob ,el o vrea pe femeia oglinda .Femeia oglinda are ochelari de cal si este o tipa interesanta , putin absenta si putin misterioasa . Ea inventeaza pentru tine diferite lumi ,ea te critica zambind , ei ii place mutrita ta dupa doar 2 ore de somn si inainte sa adormi iti spune tare mi-ar placea sa ne plimbam prin tabloul lui Munch :Sommernacht am Strand .. tu razi distrat de lumea despre care iti vorbeste ea si spui ca ea abereaza , ea in schimb iti ofera multe fasii din ea si imaginatia ei care se consuma cu fiecare noua irealitate , dar e diferita si asta sperie.
De ce ne sperie diferitul? De ce nu putem sa tinem un om de mana si sa ne gandim doar la faptul ca au doua zambete , unul pentru ploaie , unul pentru soare , ca atunci cand ne cunosc de mai mult timp ne tin mai cu drag sa nu ucida clipa .

Stii ? Tu esti aici si nimic rau nu se poate intampla spune pasarea copacului si amandoi stiu cuibul acelei pasari mereu va fi pe creanga inalta din varf acolo unde este mereu cald si mult soare.

2010-01-26T06:55:00.001-08:00

Iubitului meu oriunde esti...oricine esti

2009-10-05T11:24:00.000-07:00

• O sa ma cauti
• Si o sa imi spui asa: fetito , in sufletul meu
• E trunchiul tau ca o sabie ce nu taie nimic
• Vrea doar sa incomodeze
• Sau din cand in cand sa gaureasca probabil carnea parfumata
• A unei femei
• Eu o sa rad banal ,o sa imi ridic bluza
• Si iti voi arata pe putin 20 de rani
• Femeia..singura femeie pe care eu o ranesc mereu
• Sunt eu. Am un ochi de sarpe si unul de copila
• Atunci cand te sarut inchid ochiul de sarpe
• Te vede doar copilul..
• Cand uit sa inchid ochiul de sarpe
• Cand nu ma cuprinde emotia mortii cand ma strangi in brate
• Cand nu’mi navaleste sangele in sinapse pana incetez sa cuget
• Atunci ma atinge sabia faurita de mine
• Te doare intrebi tu si imi saruti fiecare rana
• Nu doare nimic , in fond ce e durerea de cand ...de cand
• Am cunoscut focul sacru !
• Durerea se aseaza ca un jaratec si lasa urme provizorii...
• Atat de provizorii incat le vezi o viata.
• Doare ce-i drept intelepciunea asta pe care o fur cand de la pietre
• Cand de la trunchi.
• Pe tine iubite , spune-mi ce te doare?
• Te vei aseza incet si lacom pe coapsele mele si vei spune
• Iubito ma doare zborul , ma doare cuvantul , iubito , ma doare cel mai tare
• Fumul..
• Ce fum iubire voi intreba eu jucandu-ma in parul tau deja dezordonat..
• Iubito fumul dintre noi , fumul dintre noi e ca jocul cu : ce a fost inainte
• Oul sau gaina?
La noi...La noi ...ce a fost inainte? Focul? Fumul?

Iubite nu te cunosc . NU TE CUNOSC DELOC.
Nu te cunosc cum pasarea nu cunoaste zborul
Cum pestele nu cunoaste apa
Cum ingerii nu cunosc cerul.

Iubite nu stiu sa te ascult.
Nu stiu sa te ascult cum marea asculta valurile
Cum inima nu isi asculta bataile
Cum plopul vechi nu isi asculta unduirile

03.10.2009

Meduza

2009-10-01T14:51:00.001-07:00

Camera goala , abur dens se ridica fumul de la 5 tigari din parti diferite ale camerei formand o meduza.
Tavi imbracat in negru se ridica de la masa tipa si cade sub masa.Crista (ia o pereche de papusi pufosi ) tipa wwwwwwwwwwwwwwwwwwuuuuuuuuuau si cade langa Tavi. Restul fumeaza in continuare pana cand adorm cu totii formand pantecele unei meduze.
Cand se trezesc nu isi amintesc nimic nici cum s-au cunoscut , nici ca au stat 1.2 ani in aceeasi incapere fumand si vorbind tot soiul de absurdati , despre papucii de plaja(fara acoperis) , papucii de casa(cu acoperis) despre candele(cu acoperis) lumanari simple(fara acoperis) despre ciuperci la borcan(cu acoperis) si ciuperci din padure(fara acoperis ) si tot asa banuiesc ca ati prins idea.
Nu isi amintesc nici macar ca si-au baut cafeaua 1 an la aceeasi masa desigur acum bolnava de pneumonie consumasera in jur de 23400 de tigari fix in toracele ei ..din fericire isi scrisese testamentul inca de la varsta de 6 ani. Bun.
A doua zi cand s-au mutat si-au luat o veioza(masa era déjà acolo) ..au vrut sa coaca la ea bezele si vroiau lumina magica, lumina care iti permite sa o prinzi intr’o plansa , apoi sufli in ea si vezi in casele altor oameni. A fost extraordinar. Totul mergea prin metoda meduza.
A treia zi si-au cumparat o masa de sah . Remarcabila aceasta masa . Uniti , au invatat miscarile sufletesti din 1111100037 de suflete.
A patra zi si-au luat multe perne/ NU NU/Pernele erau pentru…pentru cafea.
A cincea zi si-au luat cartea si acvariul. Acvariul fara pesti. Ce nevoie de pesti cand apa iti permite sa vezi cu ochii celorlalti? Doar sunt ochi de apa , de am avea toti ochi de apa ar fi la fel si am vedea la fel, deci acvariul a fost binevenit. Au vazut mii de case,mii de locuri, mii de culoare .
De aici incepe aventura cu meduza cu adevarat.Meduza nu mai era liderul supreme ci acvariul…Dar asta e o alta poveste O poveste? Sau am trait-o undeva ..cand in miscarea browniana am dat de supraom?

Valerie Vescovi

2009-09-21T02:36:00.000-07:00

"My surrealistic world is converted into visual poetry
inspired by passion, feelings and personal experiences.
I paint a diverse and complete story. Phrases are
expressed in oil with very elaborate colors that reach
the eyes of your soul."

Nemiscare

2009-09-20T13:50:00.000-07:00

Iti tot spun sa pleci tu refuzi de fiecare data. De ce? Nu esti aici si de asta daca ai fi poate ai aprecia gestul meu ..frumosul meu gest de aparare.
Sunt antisociala. Ti-am spus-o de multe ori. Iar in unele dimineti ma trezesc cu vanatai spirituale. Cand sunt singura cu cei 23 de ingeri jucam "Hai sa facem bine" si cad epuizata in bratele aceluiasi sentiment care tipa si imi macina sinapsele , dar m'am obisnuit cu durerea de cap persistenta , cu mainile funii cu chipul tau foarfece, cu fluturii desenati , da cei ce nu isi iau niciodata zborul , cu tine domnule marele erou , marele erou al nimanui.
Mereu imi amenint gandurile ca o sa plec , ca mintea mea va ramane un apartament gol , ca nu voi mai face curatenie , nu le voi mai gati hrana preferata , nu le voi da drept desert Cioran diluat cu Pamuk si Gunter Grass , nu le voi mai canta . In fond pot intra in greva , poate imi revin spiritual dar mintea mea refuza sa cedeze.

Aseara am visat ca alergam pe acel camp verde care nu se mai termina. Te jucai in parul meu si eram cu picioarele goale . Nu , nu mai erai Jimmy , personajul lui Osborne dar nu iti depasisei conditia de punct negru. Admirabil. Mainile tale sistematice gauri negre ma fac sa ma pierd .. si se fluidizeaza toate starile spirituale si se agata de trupul meu multe metale grele perfect drepte , in doua zile le voi duce la prelucrat , metalele de la tine mereu ajung sa fie amintiri si nu stiu exact in ce sertar al constintei mele se aseaza. De multe ori te'am amenintat ajungi la mobila veche cu tot cu sertarele tale care nici macar nu se mai inchid cum trebuie.
Tu pui mainile pe genunchii mei , ma privesti 5 minute foarte atent si spui :
"nu vei face asta , mie imi plac piratii".Eu ma banalizez insa si epuizez uneori toate drumurile care duc la tine si uit uneori ca drumul pornea prin urechea stanga cu vocea ta amortita ..insa am uitat traseul , pentru ca din mine au ramas umerii..pe care te asezi constincios in pozitia ta de uitare..ai ramas nemiscat de un an..iar trupul meu uneori se scufunda in aceeasi nemiscare numai pentru a nu te deranja.

biscuit:)

2009-09-16T08:22:00.001-07:00

You are my biscuit
My pretty little biscuit..
Made out of feelings and glitter
And you are my biscuit
Made of rain , made of gold..

Chorus:Oh but we can not be
Together...
Because I am a muffin
And I can not love you
Because it's against muffin
rule number two...

Tupp Tupp Tuppy Dup

I still want you to be my biscuit
I want to hug you on the rainbow avenue
I want to the hold you for a day or two
If only I could rent you...

But you will not want me ...
a muffin and a biscuit have in common only this
baking powder,
but you're my 5 star biscuit,
made out of a star's syrup..
and baked by the sun..

You're my biscuit , you're my biscuit...
You're my biscuit ,my pretty little biscuit
And I need you..

o secventa din carte...cine stie totusi daca voi avea curajul sa o public

2009-09-10T02:52:00.000-07:00

-Nu iar tu ! Ce faci tu fluture ? Asa repede ai iesit din crisalida ta imbibata cu alcool si vise am crezut ca va mai dura ceva , se pare ca incapatanarea ta si-a spus cuvantul.
-Glumeai acum ? Am fost la Brasov si mi-am cumparat un bax de VISE-CARE-NU-MOR.
-Ce zici de un pahar de IUBIRE-CARE-NU-SE-TERMINA pentru un pachet de VISE CARE NU MOR din baxul tau ?
-De acord ! Sunt de acord doar pentru ca esti ingrozitor de tare .
-ce bine ca nu sunt ingrozitor de dulce ca o porumbita neagra sugrumata de cuvinte prea colorate.
-Iar glumesti ! Nu pot sa te support .
-Hai te rog , te rog frumos sa te topesti in aerul asta plin de pasari astazi trebuie sa lucrez.
-Sa lucrezi la ce ? La un zambet sau la niste glume mai bune ca astea ?
-Romantismul tau e intr-adevar foarte stricat . O sa ti-l repar odata .
-Sa- l repari ? Ei ii place asa stricat ..
-Cine este ea ? Fata idolatrizata in poezia ta cu acel monolog liric deosebit ?
-Ea e metafora mea centrala da , in jurul ei se concentreaza totul , un tot mai mic un tot in forma de punct .
-Maine probabil si eu ma voi indragosti de un anume virgula , dar dupa il voi parasi pentru un apostrof . Imi place mai mult imaterialitatea apostrofului si numele e captusit intr-adevar de o substanta care apartine Orhideei de Sicilia.
-Mie intotdeauna mi-au placut piratii !
-Intotdeauna ?
-Hai ca ma desprind.
-Te desprinzi ?
-Hai ca deja te-ai invatat prin ai raspunde cu intrebari la niste impresii de intrebari.
-Esti racit ?
-Da ma doare urechea .

P.S: nu este cea mai recenta...dar sunt atatea franturi din mine in atatea etape ..

Domnilor...

2009-08-22T12:30:00.000-07:00

Domnilor...eu mutilez aerul . Arestati-ma intr-o carte veche si prafuita, nu merit aerul asta proaspat .
Ultimul lucru la care ma pot gandi acum e sa nu uit sa respir . Va rog , imi dati o carte si un tub , cu ceva aer.
Nu e pentru mine e pentru cuvinte...Serios ! Pana la urma cum schimbi lumea daca nu printr-un pantec de cuvinte , cam petecit ce-i drept...

Give the words more space to breathe ..they might just save the world!!!!

Vanzare

2009-08-19T13:23:00.000-07:00

Dragi concetateni,

Niciodata nu am vazut in viata decat o expeditie, parcursa de un alt eu , un eu ceva mai mult , un eu care nu vede lumea ...LUMEA , ci sufletul ei. Expeditie veninoasa , dar veninul nu il resimtim decat in singura clipa de luciditate absoluta ... nu intelegeti ? Ei bine ... in ultima gura de aer furata din plamanii lumiii...
Intamplarea vietii mele nu are de a face cu omul care sunt ci cu omul care ar fi trebuit sa fiu , pentru ca eu dragii mei trebuia sa fiu doar suflet.
Nu imi amintesc prea bine ziua nasterii mele stiu doar ca nu era nimic frumos in infatisarea mea..sufletul nu imi incapea in trupul mic si schimonosit.
Stiu doar ca aproape am atins pragul de 19 ani. Intre timp m-am atasat de un cuvant.
Il cheama Tomy..La inceput imi placea golul adanc din o si finetea rotunjimilor lui y. Intre timp caci ne cunoastem de trei ani m-am indragostit de T si de N si de Z.Dumnezeule ce eroare iubesc z'ul ce nu se afla in alcatuirea lui Tomy.
In fine toti clovnii rad si o numesc iubire platonica.Uhm. Le multumesc , dar lumea Ideilor a lui Platon e prea vasta pentru mine .
Vecina mea din visul 99 , cea cu palarie mov spune ca sunt totusi o fata "fara sensibilitati filozofice" . EI bine... Si ? Ea e ...O imagine..da o imagine. Marie, pentru ca asa o cheama spune ca niciodata nu poti iubi simplu , ca mine , adica doar un cuvant ci trebuie sa fie o insiruire fara sens de cuvinte de ex."circuit de sinapse pe gaura cheii fara creier"
Eu...niciodata nu l'am cunoscut cu adevarat pe Tomy . Dumnezeule si ce'i drept cum as putea? Diferenta de ani intre noi....cand l'am intrebat data nasterii , frumos si naiv ...el a raspuns "inaintea genezei copila mea".
Si ca Nina Zarecinaia am raspuns..Tomy sunt prea simpla ca sa te inteleg.
PUNCT!

Un fel de a fi

2009-08-13T18:14:00.000-07:00

Cand eram mica eram un soi de Iona
Puneam intrebari si imi raspundeam singura
De ce isi schimba frunzele culoarea?
Probabil mama lor (copacul) ramane fara seva
Detergent , se murdaresc
Iar pamantul le spune
Veniti si va curat indata
Coborati din copac voi fi o perie minunata

Cand am mai crescut m-am indragostit
Pentru prima oara
A fost minunat tu cantai serenade absurde
Iar eu le credeam.Cand am iesit din colivia spirituala
Ne’am agatat de umerii orasului pana sus de tot
Ne’am lovit de cer in stanga si in dreapta
Mereu credeam ca cerul era undeva foarte sus
In sfarsit am copilarit si recopilarit acolo
Purtand in palme galaxii , pui de stele si
Cate o bucata de paine pentru omul de pe luna.

Cand m’am maturizat complet
Mi’am inghitit sufletul din neatentie
Si am mers pe o strada numita azi
Si ieri
Si maine
Nu am inteles totusi de ce..
Intr’o zi imi batea ceva in piept
Si ca sa vezi…era timpul
Care a batut de sfarsit de clipa
De sfarsit de ieri , azi si maine
SI neinteles si trist,
Am murit cu inima langa suflet,
Dilatatiile naïve provocate de
O piatra, o piatra deasupra genunchilor
Numita adoratie.

luck

2009-08-08T12:47:00.000-07:00

Ce minunate usi glisante ochii
Si ce material plapand le captuseste
SI cum din apa trebuie sa se nasca frumoase..
Frumoase handicapuri

Nu exista usi glisante mai minunate
Desi pe piata mesterii se lauda ca au de toate
Ei bine prin usile glisante nu vezi totul..
Dar incerci sa il explici
Si nu ai la dispozitie decat doi indici
Spatiali :ochiul stang si ochiul drept.

Ce intamplare..Spune un inger la poarta raiului
Ingerul are un ochi si in suflet,
Ce vede cu el?
Ingerul ciclopul spiritual..
Sincera sa fiu , nu stiu sa va spun
Inainte sa fiu om probabil am fost
O masca inodata cu multe fundite,
Am simtit peretii multor ochi
Dar acum fiind om ,
Sufar de un mare handicap
Vad cu ochiul stang ce ar trebui
Sa vad cu dreptul defapt.

cea care a ucis soarele

2009-08-01T05:05:00.000-07:00

intr'o zi de toamna cu ochi de apa,
am plantat un cires.

Doua sute de ani mai tarziu
ciresul s-a inaltat asa tare
incat pe trunchiul lui s-a rezemat soarele
soarele a inceput sa devina scoarta
iar pomul soare.

cum sa mai cureti soarele de crengi
daca crengile erau soare?

soarele s-a dilat,s-a dilatat
Pana cand soare a devenit cerul
Pana cand soare au devenit pasarile
si pestii.
Pana cand iadul si paradisul au fost soare

si cand te gandesti, Tu, Doamne
ca un copac infirm e responsabil
pentru o asa schimbare...

Most souls are ..No Go(o)D

2009-07-29T13:08:00.003-07:00

Sub acoperisul orasului transparent ,

Unde anii sunt mult prea mici

Mai trece cateodata un om

Cu maini puternice mereu cu un

Sac agatat de umeri,in care tine tot

Soiul de jurnale…

Vorbind de iubirea incestuasa dintre

Soare si mare

Sau de primul sarut dintre jupiter si

Luna.

Mi se pare aproape absurd,

Eu mereu am umblat cu fluturi colorati

In par ..

Mainile mele au avut mereu tiparul

Mainilor tale ..

Mereu merg pe drumul cel mai scurt

Catre tine si mereu imi julesc

Neuronii si sinapsele..

Azi e neinteles.. vom aprinde felinarele

Si vom fugi..

In toracele unei siberii , calde ca o dupa-amiaza

De sambata in martie.

Intre doua statii de tramvai ,

Intamplari fericite pentru noi pleaca.

Vom adormi zambind intr-o fotografie

Colorata..acolo traim in tine si taceam

Expresiv cu o moaca: de nu plec niciodata!

2009-06-03T13:45:00.000-07:00

Ce-ti mai face glasul bunicule ? Se aude la fel de puternic ,ca acum 6 ani ? Imi amintesc si acum cum glasul tau se combina cu unduirea plopului de langa acel mic parau , intr-o dumnezeiasca sinestezie..
Astazi mi se pare aproape cizelata sintagma : tara geme de prosti . Azi ii inteleg fiecare litera. Azi sarcasmul si-a facut culcus acolo unde nimeni nu a intrat cu adevarat niciodata , de parca as fi o rama , fara inima .
Spune-mi , comunici la fel de bine cu oamenii acolo cum comunicam cand eram copil? Eram un copil de doar 9 ani , cand mi-a pus un porumbel in palme .. Cand l-am tinut in mana , am tinut cerul . Am tinut chiar esenta lui , aerul lui , am tinut in brate tot ceea ce omul nu cunoaste niciodata cu adevarat . Atat de pur si atat de simplu
Pentru ca tu ai facut ca toate lucrurile sa para simple , mici si unconfundabile . Cum ma luai in carca ..si cum ma plimbai in masina aceea imensa .. si fragilitatea isi pierdea continutul se dizolva intr-o forta interioara , mai natural decat caderea unei frunze in prag de toamna.
Imi doream sa fie vara mereu , sa vii cu bratele incarcate cu fructe , fructe care se luptau pe masa pentru rolul principal in povestea verii copilariei . Fiecare vroia rolul principal : cel mai frumos mar , cea mai coapta cireasa , cea mai indrazneata corcodusa , si caisa cu cel mai dulce sambure . Fiecare era Hamlet , dar in loc de solilocviu , din pacate era vorba de aparteu.
Ce mai faci tu bunicule ? De aici , de jos te imbratiseaza cu totii.. si pietrele si plopul..te strigam totii cu mintea cand ne slabesc puterile , iar tu esti aici .. ai fost aici intotdeauna.

Despre mine . poezia de sub aripa stanga

2009-05-31T10:56:00.001-07:00

Singuratatea cu tentaculele ei
Desface aripi in zbor ,
Se aseaza la masa si ne spune
Iar povestea
Cu au fost odata doua maini
Ce stingeau lumina in cartierul
Orbilor si o fata cu carlionti
din vita de vie in par ,
Maine se va trezi intr-o livada
Cu lumina din piept pe cer
Se va trezi mai ovala si cu ceva colturi
Isi va plati datoria fata de tristete
O ploaie va desprinde un rost din cele
Doua maini.

Defapt o mintise .
Paradisul moare oricand
Nu doar iarna.

Viata asta nu costa nimic
Daca o traiesti la comun
Ca mersul pe jos.
Da-i singuratatii cazanul cu lacrimi
Da-i focului toata cenusa sau mai bine
Restul impartirii anilor la viata
Nu te costa nimic
Sa-mi spui ca lumea e o clepsidra fara fund
Cand te uiti peste umarul meu
Vreau sa fiu realista cand tu zbori peste luna
Vreau sa iei un loc pe norul asta
Dar nu se poate , azi imi trag respiratia
mai aproape de mine ca niciodata
Nu mai e loc aici , nu vezi?

Ar fi trist totusi sa nu-ti dau tie
Transfuzia de licurici
Daca palpai ai si tu o casa !

dada

2009-04-29T11:15:00.000-07:00

. . , .
, , .

, .

- ?

?
.

- -, .

,, .

poems are more than words

intr-o zi eu eram...

2009-04-26T11:17:00.001-07:00

Intr-o zi un cântăreţ , mi-a testat incadescenţa rece numită Bach
Într-o zi un înger fără o aripă , mi-a testat planarea, viditatea numită decădere.
Într-o zi o oglindă , m-a întors cu faţa la ea să-mi măsoare căderea de tensiune de pe umbră.
Într-o zi tu , în papuci de casă , mi-ai măsurat într-o cană de cafea mundanul şi zaţul ochilor.
În aceea zi , eu mi-am desfăcut bagajele , am scos totul lăsând loc doar pentru cutia toracică.

Într-o zi cutia de ceai negru , mi-a testat zahărul de sub pungile de nisip ale ochilor plânşi 10cm cubi pe minut.
Într-o zi un test de personalitate , mi-a testat inutilitatea pe post de animal ..
M-aş fi mulţumit ca rezultatul să fie 100% bou.
Intr-o zi o cutie de ţigări , mi-a testat refuzul şi mi-a distrus arboraţia bronhiolară şi tuberculoza .
Într-o zi tu , cu flori la uşă , ai măsurat luna mai cu un inel . un kitsch de adaugat în fisurile plămânilor mei.
În aceea zi , prin trupurile noastre transparente se vedea imaginea radiologică a lumii.
A fost acolo întotdeauna.
Lumea e podul în care se crează opere de artă .
Podul cel mai jos din lume , pentru că sub Liliacul lui Strauss a înflorit o lagună.